Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

17. All the good girls go to hell

Easther

-Da muzica mai tare, Viv! Am strigat tare ca fata din bar să mă auda. Îmi place melodia asta.
Billie Eilish era printre preferatele mele. Probabil mostenisem asta de la Alice. Eram obsedată de toată muzica ei, dar Bad Guy avea cu totul alte conotații în acele zile.
Eram la ultimul etaj, cu Viv și Denise. Trei fete erau la menstruație, doua aveau zile libere și încă doua se imbolnavisera subit. Încă trei... in fine. Cert e ca era sâmbătă, hotelul era plin ochi și sufeream de pe urma personalului prea puțin. Macar atât am putut face, să urc la ultimul etaj și să le ajut pe fete să pregătească clubul pentru petrecerea privata din acea seara.
Am început să dansez pe langa ritm și să fredonez afona melodiile una după alte în timp ce dădeam cu matura. Aveam un munte de documente care mă asteptau în birou și de doua ori mai multe discuții de purtat cu toată lumea care încă privea peste umar, dar pentru moment pusesem totul pe pauza. Zilele de concediu de care avusesem parte se întorseseră împotriva mea și amenințau să mă îngroape pentru cel puțin o saptamana în Havens Piramide, dar nici de asta nu mă puteam convinge să îmi pese.
Fusese o saptamana a naibi de lunga. Meritam un moment, un singur moment, în care să mă port ca o tânara lipsita de griji, să mă prefac ca munceam cu adevărat în locul asta și ca treaba mea era să dau cu matura. Melodia All the good girls gonit hell rasuna în jurul meu de parca eram la concert și pentru o clipa chiar mi-am dorit să fiu pe un stadion, o anonima intr-o mare de oameni.
M-am răsucit intr-o pirueta nebuna și mai ca m-am făcut grămada pe podea când am dat cu ochii de bărbatul care se uita lung si cercetător la mine, sprijinit de perete.
Inima mi-o luase la goana și îmi tremurau mâinile. Nu era doar faptul ca mă speriase, dar creierul meu idiot începuse deja să înregistreze fiecare detaliu. Ochii verzi, întunecați. Tatuajele și mai întunecate. Mimica severa.
-M-ai speriat, Davis! Am suierat ducându-mi mana la piept și incercand să-mi calmez respirația. Doamne, vrei să mă omori?
Pe buzele lui s-a întins un rânjet pe care n-am reușit să îl înteleg. M-am încruntat bulversata. Nu îl văzusem de câteva zile. Din dimineața acelei zile de rahat.
M-am întors spre bar și i-am făcut semn lui Viv să dea muzica mai încet, apoi m-am răsucit din nou spre Davis.
-De când ai ajuns? L-am întrebat banuitoare.
-De ceva timp, spuse lipsit de orice inflexiune.
-Ce faci aici?
Nu mă sunase zile în sir. Nu dăduse nici macar un mesaj. Nu doar ca aveam dreptul să fiu suparata, dar mai era ceva la mijloc. Pur și simplu ezitam să mă apropii de el. Picioarele mele refuzau să se miste.
-Trebuie să vorbim, mă anunța scotand din buzunarul de la spate un joint.
A strecurat filtrul intre buze, i-a dat foc și a tras adânc aer în piept.
-Vorbește, i-am spus fara să îl scap din ochi.
Intuiția mea îmi spunea ca ceva e în neregula cu el. Intuiția mea nu mă înșelase niciodată.
-Singuri, murmura facand semn cu bărbia spre bar, acolo unde fetele așezau paharele curate la locul lor. Crede-mă, Easther, iubire, nu vrei martori la discuția asta.
M-am crispat în fata cererii lui.
Apoi mi-am spus ca sunt o idioata. Era Davis, naiba să mă ia. Petrecusem zile și nopți întregi cu el. Eram în siguranța. Am oftat resemnata și m-am dus la bar. Le-am rugat pe Viv și Denise să mă lase puțin singura cu musafirul meu. Fetele au plecat imediat, nu înainte de a-i arunca o privire lunga.
Când ușile s-au închis în urma lor, m-am uitat spre Davis. Am regretat în aceeași secunda ca le lăsasem să plece. Nu îmi era frica de el, eram perfect capabila să mă apar. Îmi era frica de ceea ce aș fi putut să îi fac dacă m-ar fi adus în postura de a riposta. Îmi era chiar mai frica de faptul ca existau șanse mari să nu o fac.
-Despre ce vrei să vorbim? L-am întrebat ramanand în picioare în mijlocul încăperii.
Davis nu s-a grăbit să îmi răspundă. S-a desprins de perete și a venit agale spre mine, dar nu s-a apropiat prea mult. S-a prăvălit pe o canapea. Parea ca se mișca greoi și nesigur. Atunci mi-a picat fisa.
-Ești beat? Am întrebat incruntata.
-Nu atât de beat pe cât aș vrea, pufni el sufland un nor de fum în sus, spre tavan.
N-avea sens să îi spun ca în locul ăla nu se fumează și în special nu droguri. Aveam o bănuiala ca nu i-ar pasa oricum.
-Cine ești, Easther Da'Vierr? Mă întrebă după ce nu făcu decât să se holbeze la mine aproape un minut întreg.
-Cum adică cine sunt, Davis? Cât se beat ești?
-Nu, defapt chiar ai dreptate, Easther. Cred ca am fost beat în continuu, din secunda în care te-am cunoscut, dar acum sunt perfect lucid, în ciuda alcoolului.
I-am întors cuvintele pe toate partile și le-am răstălmăcit în toate modurile posibile incercand să îmi dau seama la ce naiba se referă. Nu am reușit.
-Nu am nici o idee ce vrei de la mine și de ce și venit, dar ești beat și nu vreau să am de-a face cu tine în clipa asta, i-am spus rasucindu-mă pe calcaie, hotărâtă să plec înainte ca lucrurile să degenereze.
Pentru ca știam, cu o luciditate care mă dezarma, ca lucrurile aveau să degenereze.
-Sunt eu atât de idiot, Easther? Mă întrebă el în continuare, ignorând tot ce ii spusesem. Sau ești tu o actrița formidabila? M-am lasat orbit de un corp și n-am mai văzut prădătorul din interior? Luminează-mă, te rog, pentru ca devine al dracului de frustrant să nu am nici un blestemat de răspuns!
M-am oprit ca trasnita. Actrița? Pradator?
M-am răsucit pe calcaie. Îl priveam incruntata și puțin furioasa.
-Poftim? Asta ce vrea să însemne?
Se uita la mine, dar se uita defapt prin mine. Erau multe lupte în el în clipa aceea. Și aveam o bănuială ca mare parte dintre ele le pierdea cu viteza luminii.
-Cine ești? Mă întrebă sufland un alt nor de fum în direcția mea.
-Știi cine sunt! Am scrasnit din dinti.
-Nu, nu știu, se răsti aruncând jointul fumat doar pe jumătate pe jos, pe mocheta.
Și-a asezat talpa bocancului peste scrumul aprins și a apăsat cu putere. Emana o energie atât de violenta încat mi se zburlise pielea din cap pana în picioare.
-Cine ești? Repeta întrebarea printre dinti.
Am inghitit în sec și am decis să îi fac jocul. Era cea mai rapida cale de a intelege care era problema lui defapt.
-Easther, i-am răspuns infigandu-mi unghiile în palme. Easther Da'Vierr.
-Neah! Hohoti el sec. Răspuns greșit! Așa te cheamă, dar nu asta te-am întrebat, iubire. Să mai încercăm o data. Cine ești?
Se aplecase peste genunchi și se uita la mine de parca el era lupul cel mare și rau, iar eu eram... cina.
-Sunt fiica lui Reece și Josephine, am indrugat la repezeala, neștiind ce vrea să auda de la mine.
-Răspuns. Greșit! Mă anunță sărind în picioare și începând să se miste. Încă o data, Easther. Te avertizez, e ultima șansă! Cine ești?
Se invartea în cerc în jurul meu, exact ca un animal sălbatic care-i încolțește prada. Imi amintea de un Liv adevărat, uriaș si puternic. Nu voiam să îi ofer satisfacția de a mă vedea urmărindu-i miscarile, așa ca am fixat cu privirea peretele gol din fata mea.
-Sunt... proprietara acestui hotel.
-Nts, iubire. Ai răspuns greșit și de aceasta data, ofta el oprindu-se în fata mea, la mai bine de doi metri.
Ne-am holbat unul în ochii celuilalt. Parea furios, foarte furios. Furios pe mine, mai precis, numai ca nu înțelegeam ce făcusem ca să îi stârnesc mania în halul ăla. Totul era bine intre noi, apoi a dispărut în acea dimineața și nu a mai dat nici un semn pana acum, când apăruse acolo purtându-se ca un maniac. Ceva îmi scăpa.
-Cred ca încep să înteleg ce vor să facă nenorociții care ne trimit blestematele alea de mesaje, Easther, mă anunță el inclinandu-și capul intr-o parte.
O șuvița de par i-a alunecat peste frunte. Am inghitit în sec. Doamne, cât de tare îmi doream să-mi trec mâinile prin parul lui.
-Ce vor să facă? Am întrebat în ciuda vocii care începuse să-mi tremure.
Nici macar nu am încercat să ascund asta. Ce rost avea? Din prima clipa Davis îmi citise limbajul corpului ca pe o carte deschisa și mai apoi mă manevrase ca pe un instrument muzical. Fizic vorbind, Davis era doctor docent în domeniul Easther Da'Vierr.
-Vor să mă faca să îmi pierd mințile, îmi spuse cu ochii larg deschizi, atât de verzi și atât de plini de nebunie. Sunt opt miliarde de oameni pe planeta asta, Easther. Opt-fucking-miliarde! Știi ce câte ori m-am întrebat zilele astea de ce eu?
-Davis, opreste-te, am suspinat facand un pas în spate atunci când el a făcut unul în fata. Te porți ciudat și nu mă simt confortabil în clipa asta!
Și-a aruncat mâinile în aer, intr-un gest amplu și teatral, apoi a ras în hohote câteva clipe. Rasul ăla nu suna pământesc.
-Nu-mi spune ca îți e frica de mine, Easther, iubire.
M-am dat încă un pas în spate, calculând la repezeala în cât timp aș putea să ajung la ușa, să o deschid și să fug pe scările de incendiu. Davis avea dreptate, nu îmi era frica de el. Dar îmi era al dracului de frica de mine.
S-a oprit de parca se lovise de un zid. Asta m-a făcut să mă uit mai atenta la el. Privirea lui m-a ars din cap pana în picioare o clipa înainte de a-l auzi rostind printre dinti:
-Știu ce ai făcut serile trecute! Îmi spuse el brusc.
În prima faza am crezut ca se referă la ce se întâmplase în seara aia aici, la hotel, dar era absurd! Erau o mana de oameni care știau și niciunul dintre ei nu i-ar fi spus nimic lui Davis. Apoi a continuat să vorbească:
-Sunt foarte curios, Easther. De ce n-ai putut să alegi intre arma și cuțit, și le-ai luat pe amandoua?
-C-ce? Am întrebat gatuita.
N-am putut să aleg intre arma și cuțit, intr-adevăr. Dar...?
-De unde stii lucrurile astea?
Nu mai voiam să plec de acolo, voiam să fug mâncând pământul. Singurul lucru care mă ținea pe loc era curiozitatea morbida și sentimentul acela covârșitor care-mi sfârteca pieptul de fiecare data când mă uitam la el.
-Am fost acolo, îmi spuse printre dinti. Am privit totul din primul rând, Easther. Acum, spune-mi un lucru. Cine era bietul nefericit și de ce n-a meritat nici macar să aibă parte de o moarte decenta?
-Cum ai ajun la depozitele alea, Davis? Cine ti-a spus unde să vii? Cei care va trimit ghicitorile? Am întrebat intrând în alerta după destainuirea lui.
Portul abandonat din Santa Monica, docurile și depozitele erau un loc despre care foarte putini știau și chiar mai putini aveau curaj să-l cerceteze. Davis a început să vina spre mine încet și metodic. De data asta nu m-am mai ferit din calea lui.
-Cine era? Vreun fost iubit pe care ai decis să îl torturezi? Sau poate ca tati Reece te-a pus să faci treaba murdara în locul lui?
I-am susținut privirea inflacarata. El era furios? Habar n-avea ca eu eram de zece ori mai furioasa decât el!
-Nu spune lucruri pe care e posibil să le regreti mai tarziu, Black, l-am atentionat scuipandu-i cuvintele în fata.
S-a oprit abia când pieptul meu era lipit de al lui. Aerul din jur îsi schimbase consistenta, pielea îmi vibra și respiram sacadat. Fir-ar.
A ridicat o mana și mi-a atins obrazul cu doua degete. Mi-a cercetat cu atenție trasaturile. Un milion de balauri mi se plimbau prin vene și printre organe, făcându-mă să tremur. Era incredibil cât de mult control avea asupra corpului meu. Mai mult decât aveam eu insami!
-Ce spune despre mine faptul ca încă te vreau după ce am văzut ce ai făcut acolo? Mă întrebă cu vocea abia șoptită. Te vreau atât de tare încat mă doare fizic, Easther.
Am inghitit în sec și am tras aer în piept pe gura. Mi se invartea capul și o amețeală dulce îmi punea stapanire pe simțuri încet dar sigur.
-Ca ai gusturi foarte bune la femei? Am sugerat mușcându-mi buza când degetele lui mi-au atins în treacăt valea dintre sani.
Davis rase sec, amar.
-Mai repede ca sunt un dezaxat masochist. Am impresia ca pe mine o să mă torturezi mult mai mult decât pe prapaditul ăla.
În privința asta nu îl puteam contrazice, așa ca mi-am ținut gura.
Mi-a desfăcut nasturii cămășii pe care o purtam lent și fara nici o graba. L-am lasat să o facă. Mi-a tras lasat în jos fermoarul fustei și a împins-o peste soldurile mele. L-am lasat să faca și asta. Și-a ridicat ochii spre ai mei. Disperare, asta am văzut în ei.
-Trebuie...
-Știu, am soptit incuviintand. La fel și eu.
Corpurile noastre s-au ciocnit o secunda mai tarziu și toată lumea s-a destrămat în jur. Nu m-am obosit să-i scot toate hainele, doar i-am desfăcut pantalonii și i-am împins peste solduri pana când erecție lui a tasnit din boxeri. Apoi l-am împins cu ambele mâini în piept pana la canapeaua pe care s-a trântit și m-a tras după el.
Îi tremurau mâinile atât de rau încat a durat frustrant de mult să îsi puna prezervativul ăla, dar odată ce blestematul a ajuns la locul lui, n-am mai pierdut timpul. Mi-am tras lenjeria intr-o parte și m-am asezat peste el, primindu-l în mine centimetru cu centimetru.
Ce s-a intamplat acolo n-a fost sex. A fost scurt și intens, violent, brutal, o nevoie primara. Voiam să îl consum cu totul. Voiam să mă transform în fum și să-i intru în plămâni.
Iar el mă strângea și mă trăgea și mă musca de parca voia exact aceleași lucruri.
N-a durat mult, numai câteva minute, dar a fost de departe cea mai intensa și satisfăcătoare experiență de care avusesem parte vreodată. Eliberatoare chiar, o deversare de furie. O părticică infima din mintea mea îmi spunea ca cel mai probabil era și prima dar și ultima oară cand am parte de așa ceva. Tot acea părticică infima îmi spunea și ca Davis o să îmi sfâșie inima.
Nu mi-am permis decât un minut să savurez momentul, să-l absorb și să-l las să se ducă. Atunci când m-am ridicat de pe Davis îmi tremura tot corpul atât de rau încat a trebuit să mă asez langa el, pe canapea, caci eram sigura ca o să-mi cedeze genunchii. Mi-am aranjat chiloții și am început să-mi închei camasa, cu toate ca mâinile mele tremurau si ele.
-Am venit la hotel în seara aia, m-am trezit vorbind cu vocea distanta, de parca nu era a mea sau de parca nu era vorba despre mine. Cain și Abel nu erau aici, erau la clubul din Santa Monica, îi țineau locul lui Wes. Eram în birou când am auzit țipete în receptie și bineînțeles ca m-am dus să văd despre ce e vorba.
M-am ridicat sub privirea lui pătrunzătoare și am mers stângace pana în locul în care îmi abandonasem fusta. Am cules-o de pe jos și am început să mă îmbrac.
-Când am ieșit eu, raul era deja făcut. Una dintre fete era moarta și doua foarte grav rănite, am spus simțind din nou cum îmi vine să vomit la acea amintire. Alex și tata au ajuns la câteva minute după ce am ieșit eu. Știau ca o să aibă loc o ambuscada la hotel în acea seara și incercasera să mă sune, dar aveam telefonul în geanta și nu l-am auzit. N-au reușit să prindă decât doi dintre atacatori, pe cel pe care l-ai văzut la depozit și încă unul care n-a mai ajuns viu pana acolo.
Mi-am netezit partea din fata a fustei, am oftat și m-am uitat în ochii lui.
-Habar n-am cum ai ajuns în portul ăla, Davis, dar e clar ca cine te-a trimis știa ce se întâmplase sau chiar ce avea să se intample. Omul ăla a omorât o fata nevinovata, Davis. M-a bruscat și pe mine, mi-a spus o grămada de lucruri... îngrozitoare. Eu l-am rugat pe tata să mă lase să îl omor. Eu am vrut să îl fac să sufere înainte să moara și tot eu am decis ca nu merita o moarte demnă. Când tata m-a pus să aleg intre pistol și cuțit? Mi-a spus ca nu îi place ființa în care mă transform și ca oricine merita să moara cu demnitate. Mi-a spus să-l împușc în cap sau să îl injunghii în inima, dar să termin cu joaca de-a calaul. Nu spun ca am procedat corect, dar în clipa aia așa s-a simțit.
Am tras aer în piept și am închis ochii.
Da, chiar fusese o saptamana a naibi de dificila.
-Easther... murmura Davis ridicându-se nesigur în picioare.
Încă avea fermoarul pantalonilor desfăcut și arata... execrabil. A apucat să facă un singur pas spre mine.
-Nu te apropia! I-am cerut tare și apăsat. Nu vrei să ai de-a face cu o asemenea femeie, Davis. Ce-ar spune asta despre tine?
-Nu am știut...
-Nu, am pufnit sec. Nu ai știut, dar tot și venit aici și te-ai purtat ca un maniac. Știi, Davis, am ajuns la o singura concluzie legata de noi doi, l-am anuntat forțându-mă din răsputeri să îmi păstrez mimica otelita și vocea egala. Noi doi nu suntem buni unul pentru altul. Suntem toxici și ne facem rau.
-Nimic din ce-am făcut vreodată nu s-a simțit mai bine decât tine, îmi spuse el sfredelindu-mă cu o privire care ar fi putut să-mi dea foc.
Am continuat să mă uit la el lipsita de expresie. Ba mai mult, am încercat să îmi închid gândurile, durerile și speranțele deșarte intr-un seif pe care plănuiam să-l arunc pe fundul oceanului.
-Mă duc să mă asigur ca înregistrările camerelor de filmat dispar înainte să le vadă cineva, pentru ca e evident ca nu ai dat doi bani pe nimic când ai venit aici să-mi ceri socoteala în baza unor presupuneri de rahat. Să nu-mi mai iesi în cale, Davis Black. Acum dispari naibi din hotelul meu!
Ieșind prin ușile duble, mi-am promis ca acelea erau ultimele cuvinte pe care i le mai spuneam vreodată acelui bărbat.