Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

23. Pentru totdeauna

          Easther

          Plănuiam să ucid pe cineva. Nu știam încă pe cine și în ce fel, dar gândul în sine mă ajuta sa-mi păstrez rațiunea la locul ei. Ușile liftului s-au deschis iar eu am ieșit din el cu spatele drept. Voiam să urlu și să zbier și să tip pana raman fara voce, dar părinții mei nu mă crescuseră să-mi manifest frustrarea atât de... primitiv. Să ucid era mult mai satisfăcător decât să răgușesc și mult mai puțin dureros pentru mine.
          Am scos drăcia aceea, am deschis ușa și m-a intampinat o liniște deplina. Nu m-am deranjat să merg pe vârfuri sau să păstrez liniștea. Eram prea furioasa ca să-mi mai pese. Nu m-am oprit la ușa, am apăsat pe clanța impingandu-ma în același timp cu toată greutatea în ea și am intrat. Apoi am lovit intrerupatorul cu pumnul.
          -Trezește-te, Davis Black! Am strigat trântind ușa în urma mea atât de tare încat au tremurat geamurile.
          Davis se ridicase deja în capul oaselor de cum intrasem în camera, dar se uita la mine atât de buimac încat am simțit nevoia să îi spun exact ce să facă. M-am oprit în mijlocul dormitorului, mi-am aruncat geanta pe jos și mi-am pus mâinile in solduri.
          -E-Easther? Bălmăji el, apoi se freca cu degetele la ochi și mă privi din nou, de parca nu-i venea să creada ca sunt cu adevarat acolo.
          Doamne, îmi doream atât de tare să îi dau cu ceva în cap!
          -Chiar planuiai să pleci din oras, pentru totdeauna, fara să îmi spui nimic?! M-am burzuluit furioasa.
          Asta a părut să-l trezească de-a binelea. Spatele i s-a îndreptat și s-a tras pe marginea patului, cu cearșaful peste solduri. Probabil era dezbrăcat. Ce-mi pasa mie?! Totuși, recunosc, gândul asta era deconcentrant.
          -Reece ti-a spus?
          Am clătinat cu hotarâre din cap.
          -Tata l-a sunat mai devreme pe Abel și i-a cerut să retragă oamenii de pe urmele voastre. A spus ca nu mai e nevoie să fiti supravegheati, pentru ca o să părăsiți orașul dimineața. Nu-mi vine să cred ca mi-ai face așa ceva, așa ca am venit să mă conving cu proprii mei ochi!
          Davis s-a uitat lung la mine câteva clipe înainte de a-și freca fata cu palmele. Nu am reușit să înteleg privirea aceea înainte de a-și feri ochii. Clocoteam de furie. Fierbeam la foc mocnit, în suc propriu.
          -N-ai de gând să spui nimic? L-am întrebat printre dinti, caci altfel aș fi țipat atât de tare ca aș fi trezit tot hotelul ăla blestemat.
          -Ce să spun, Easther? Mă intreba Davis fara să se uite la mine. Ce vrei să spun? Cred ca amandoi am spus deja tot ce se putea spune.
          -Asta ce vrea să mai însemne, Davis? Am întrebat banuitoare. Ultimul lucru pe care mi l-ai spus a fost ca te bucuri ca m-ai cunoscut, am pufnit eu, amintindu-mi rahatul acela. Iar acum planuiai să pleci din oras fara să spui... nimic.
          -Ar fi fost mai bine așa, Easther, murmura el. Mai simplu.
          -Mai simplu, am repetat privindu-i cu atenție profilul. Deci tot ce a fost intre noi se reduce la a fi mai simplu să pleci fara să îmi spui nimic.
          Davis și-a lasat capul pe spate și a privit tavanul. Probabil cerea ajutor divin.
          Venisem foarte pornita să îl strâng de gat, dar acum, ca era în fata mea, nu mai eram chiar așa determinata să îl ucid. Ceva foarte asemanator cu suferința amenința să mă sufoce pe mine.
          -De ce faci lucrurile atât de complicate, Easther? Mă întrebă oftând lung.
          Nu știam cum să îi răspund la întrebarea aia. Să vin la el fusese un instinct, ceva ce a pornit din pieptul meu, nu din ratiune. Ironic, nu? Femeia rationala facand chestii iraționale. Când și-a întors privirea spre mine, ochii lui erau atât de verzi și sticloși încat a trebuit să îmi țin respirația.
          -Eu... habar n-am, Davis, am recunoscut expirând lung. Habar n-am.
           Am continuat să ne holbam unul la altul, naiba stie pentru cât timp. Eram atât de prinsa de vraja pe care ochii lui o țeseau în jurul meu încat am realizat ca mă apropiasem de el numai atunci când am ajuns atât de aproape încat genunchii lui îmi atingeau picioarele. Am inghitit în sec în timp ce urmăream linia umărului sau, a bratelor și tatuajele de pe degete.
           Mana pe care a ridicat-o spre soldul mei îi tremura. La început am crezut ca vrea să mă împingă de langa el și mi-am jurat ca dacă face asta, o să plec și n-o să mă mai uit în urma niciodată. Nu a făcut-o. Și-a asezat mana pe soldul meu și m-a tras mai aproape, intre picioarele lui. L-am lasat să-și lipească obrazul de stomacul meu și să-mi cuprindă soldurile cu mâinile, intr-o imbratisare. Mi-am trecut degetele prin parul lui și mai apoi i le-am asezat pe umeri.
          -Trebuie să plec, l-am auzit murmurând. Dimineața, indiferent de situație, trebuie să plec, Easther.
           Am incuviintat dand din cap cu toate ca nu mă vedea.
          -Știu, Davis, l-am asigurat eu. Nu o să te opresc.
          Și-a ridicat capul și s-a uitat în ochii mei. Mă simteam de parca dăduse peste mine un tren. Mi se învârtea capul și nu mai eram complet constienta de mine. În schimb eram perfect constienta de el.
          M-am aplecat și mi-am lipit buzele de ale lui. La început a fost un sărut cast, dar imediat ce mi-am încleștat degetele în parul lui și i-am tras capul pe spate a gemut și m-a lipit de el. Gura mea s-a deschis în același timp cu a lui și limbile noastre s-au întâlnit la jumătatea drumului.
          Doamne, cât de dor îmi fusese de senzația aceea cum ca m-aș aprinde din interior!
          Era o mișcare idioata să mi-o trag cu el, cu toate ca știam ca în câteva ore avea să plece pentru totdeauna? Probabil.
          Îmi pasa de ziua de mâine? Nu.
          Mi-am asezat mâinile pe umerii lui și l-am împins. S-a lasat moale pe saltea, dar nu și-a desprins ochii de la mine. Am început să mă dezbrac fara să scot vreun sunet. Mi-a urmărit fiecare mișcare cu o privire flamanda, de parca încerca să înregistreze totul ca intr-un film. După ce am scăpat de haine, m-am aplecat și am scos un prezervativ din noptiera, l-am desfăcut și i-am împins cearșaful de pe solduri.
          -Pot să fac eu asta, îmi spuse când m-am urcat pe el și i-am pus prezervativul.
          -Știu, dar vreau să o fac eu, i-am răspuns fara să mă uit în ochii lui.
          Era foarte excitat și foarte pregătit. M-am ridicat deasupra lui și, când a început să intre în mine, am savurat fiecare secunda și fiecare centimetru care mă umplea pana la limita dintre durere și extaz. Era o senzație familiara, geamănă cu cea care-mi pulsa în vene.
          -Fir-aș al naibi, a suspinat cu ochii închiși când pelvisul meu s-a lipit de soldurile lui.
          Am închis ochii și am făcut ceva ce nu-mi permiteam da fac de obicei: am lasat instinctele să preia controlul, să-mi miste corpul și să ma ghideze. Mă mișcam în sus și în jos, în fata și în spate. Îl calaream de parca viața mea depindea de asta și, intr-un fel, chiar așa era.
          -Mai încet, Easther, îmi ceru gemand frustrat.
          -Mai repede, am suspinat cu capul dat pe spate.
          -Nu, nu vrei mai repede, mă contrazise el prinzandu-mi genunchii. Vrei mai tare.
          Mi-a ridicat genunchii de pe saltea și mai ca am căzut pe spate.
          -Aseaza-ti mâinile pe genunchii mei, marai el printre dinti.
          Am făcut ce mi-a cerut. Pozitia era incomoda, dar orice disconfort s-a evaporat ca măgarul în ceata când a început să se miste. Se izbea de mine de parca încerca să mă demoleze din temelii. N-a durat mai mult de un minut pana când am avut cel mai zguduitor și zgomotos orgasm de care avusesem parte vreodată.
          Când tot corpul mi s-a înmuiat ca plastilina uitata la soare, Davis m-a tras peste el. Mi-am ascund fata în scobitura gatului sau iar el m-a strâns cu putere în bratele lui puternice. Și-a dat drumul un minut mai tarziu, dar niciunul dintre noi nu s-a grăbit să se miste. Respirațiile noastre încă erau precipitate și îi simteam inima lovind cu putere peretii sternului sub pieptul meu.
          -De ce ai venit, Easther? Murmura cu buzele in parul meu. De ce a trebuit să faci totul atât de al naibi de dificil?
          -Tu ai venit primul, m-am auzit spunând. Tu ai venit în orașul meu, în hotelul meu și în viața mea, Davis. Merit un blestemat de adio!
           Davis ofta lung. Îsi mișca degetele absent pe spatele meu în ceruri și linii la întâmplare.
           -Easther, dacă aș putea, ti-aș da luna de pe cer, îmi spuse el. Dar nu pot să îmi iau adio de la tine.
          Mi-am ținut gura inchisa. Nu parea o idee buna să spun cu voce tare ceea ce gândeam, și anume ca nu voiam blestemata de luna, ci pe el. Știusem de la început în ce mă bag, nu-i așa? Știusem de la început ca povestea aia are un termen limita. Eu aveam viața mea în LA și el avea o misiune de dus pana la capăt. Spusesem adevarul în ziua aceea, când vorbisem cu tata. Eu și Davis... nu aveam nici macar o șansă reala în viața asta.
          În acea noapte, eu și Davis, pentru prima oară, nu ne-am tras-o ca turbații. În acea noapte am făcut dragoste. Încet, pe îndelete și fara nici un fel de graba, de parca aveam tot timpul din lume. Niciunul dintre noi nu a mai alergat cu viteza luminii spre eliberare, amandoi ne-am bucurat de drumul în sine. Simteam fiecare centimetru din mine tremurând și vibrând la fiecare centimetru din el. Era... dureros de plăcut.
          Spre dimineața am vrut să plec. M-am ridicat stângace pe marginea patului. Davis a înteles. M-a prins de încheietura.
          -Ramai aici, îmi ceru el. Te rog, Easther. Nu pleca încă.
          M-am intins înapoi în pat cu inima franta. L-am lasat să mă tragă spre el, să mă imbratiseze și să mă stânga, chiar dacă totul în mine ardea și se prefăcea în scrum. Nu voia să plec, dar el avea să plece în câteva ore.  M-am chinuit să raman treaza mult timp. Știam ca el nu dormea atunci când n-am mai rezistat să raman treaza. Somnul m-a răpus, dar mângâierile lui ușoare și constante m-au urmat și în vis.
           Când m-am trezit era aproape zece, soarele era sus pe cer și Davis... nicăieri. Lucrurile lui nu mai erau în camera, hainele lui lipseau din dulap și peste tot în jur era liniște deplina. Primul meu impuls a fost să îl sun, dar m-am răzgândi rapid. Știam la ce să mă aștept încă dinainte de a ajunge la hotel, noaptea trecuta iar el nu-mi promisese absolut nimic. Tot ce spusese ca se va întâmpla, se întâmplase deja. Îsi ținuse fiecare promisiune, începând cu aceea în care îmi spusese ca n-o să mai vreau pe nimeni după el și terminând cu cea pe care nu o rostise niciodată: ca o să îmi franga inima.
           M-am intins din nou în pat, în cearșafurile care păstrau mirosul lui. Eram goala. Aveam impresia ca mereu fusesem goala în fata lui, chiar și cu hainele pe mine. Am stat acolo pana când personalul hotelului a bătut la ușa și a trebuit să plec.