Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

10. Vegasul n-a sunat niciodată mai tentant

          Davis

          Nu, nu asta planuisem, dar știi cum e cu socoteala de acasă, care nu se potrivește niciodată cu cea din targ.
           Iată-mă la începutul unei seri ce promitea să fie memorabila, intr-un magazin de duzina, cu prețuri extrem de mici pentru cineva ca ea, asteptand-o pe Easther să-si cumpere haine.
          Nu mă intrebati cum am ajuns intr-o asemenea situație, pentru ca n-am nici o idee.
          Dar am știu din prima clipa în care am văzut-o pe Easther imbracata în noile haine ca o să le scot de pe ea cândva în acea noapte și o să savurez fiecare secunda!
          -Ce crezi? Mă întrebă facand o pirueta.
          Nu era nimic neobișuit la hainele alea, erau doar o pereche de blugi, un top negru și o pereche de bocanci. Hainele erau in regula, dar nu ele îmi luaseră piuitul. Nu, era vorba despre toate curbele și rotunjimile ei, despre cum sfârcurile ei obraznice impungeau aerul prin materialul subțire.
          Filtrul dintre gura și rațiune dispăruse.
          -Mărita-te cu mine, femeie! I-am cerut gemand sfasiat intre senzatiile din piept și cele din pantaloni.
          -Sigur, Davis. Lasă-mă să plătesc și dam o fuga pana în Vegas, bine? Rase ea amuzata și îmi întoarse spatele.
          Jur ca mi s-a umplut gura de bale tot uitându-mă la ea. Era superba, cinică, diabolica și îsi bătea joc de mine pe fata. Femeia perfecta și alta nu! Iar imbracata în hainele alea, atât de potrivită cu și pentru mine... să zicem doar ca Vegasul nu suna atât de rau în clipa aia.
          -Gata? Am întrebat întinzându-i mana.
          -Imediat, stai putin!
           Sub privirea mea atenta a început să-și scoată bijuteriile: cercetării cu diamante, colierul asortat, brățara Cartier, ceasul și inelul cu ceva ce parea a fi smarald. Le-a strans pe toate în pumn și le-a aruncat neglijența pe fundul genții ei. Tocmai dăduse deoparte jumătate de milion de dolari, după umila mea părere.
          M-am uitat din nou la ea. Era exact la fel cum fusese când ieșiserăm împreuna pe ușile hotelului, aceeași Easther Da'Vierr, indiferent de hainele și accesoriile care-i acopereau corpul superb.
          -Acum sunt gata, mă anunță pornind spre ieșire.
          M-am îmbărbătat, am respirat adânc de câteva ori și am urmat-o afara, în mijlocul orașului intesat de lume.
          New York-ul era orașul meu adoptiv. Locuisem acolo timp de opt ani, de când terminasem liceul și plecasem din Freylan. 
          Dinamica LA-ului m-a luat pe nepregatite în acea seara. Era weekend, străzile erau pline, toată lumea deborda de energie și viața. A fost unul din acele momente rare în care nu vrei decât să închizi ochii și să te lasi tras de curent.
          Asta am făcut și eu. Am prins-o pe Easther de mana și am pornit energic în josul străzii.
          -Unde mergem? Mă întrebă curioasa.
          -Habar n-am.
          Câteva minute am mers în liniște. N-a încercat să-și tragă mana dintr-a mea. M-am trezit zâmbind străinilor pe strada. Probabil oamenii pe langa care treceam aveau impresia ca sunt nebun. Poate chiar eram, încă de pe atunci.
          -Deci, Davis, spuse ea, rupând tăcerea confortabila în care ne scaldasem. Îți câștigi existenta furând. Cum e viata ta la New York?
          Am încercat să-mi ascund surprinderea. Nu îi spusesem ca locuiesc în New York. Ori Reece îi povestise despre ziua aceea, la depozit, ceea ce mi se parea puțin probabil, ori Easther era la fel se consecventa în a-și face temele precum eram și eu. Nu era singura care avea informații.
          -Agitata, i-am spus după câteva clipe în care am căutat un cuvânt potrivit. Da, cred ca viața mea la New York e agitata. Viața ta cum e, după ce ai petrecut opt ani cu același om? Presupun ca e dificil să te trezești singura după atâta timp.
          -De unde ai auzit despre fosta mea relație? Mă întrebă buimacă, de parca îi dădusem o palma.
          I-am aruncat o privire lunga.
          -Tu de unde stii unde locuiesc și cu ce mă ocup?
          -Touche! Pufni dându-și ochii peste cap.
          -Deci? Cum e viața de femeie singura intr-un asemenea oras? Am insistat vazand ca ezita să-mi răspundă.
          Nu era doar curiozitatea mea meschină. Aveam impresia că momentul în care Easther încetase să mai fie copil avea legătura cu labagiul ăla.
          -Anosta, dacă e să fiu complet sincera, ofta ea lung. Muncesc mult, Davis.
          -De ce o faci? Știm amandoi ca ai mult mai mulți bani decât are cineva nevoie intr-o viața întreaga. Ai putea să renunți la hotel și să traiesti așa cum vrei.
          -Parca ești mama, se planse ea dându-și ochii peste cap.
          -Maica-ta e mișto, i-am spus cu toată seriozitatea pe care o aveam în palmares. Mătușa ta Serena, nu este!
          Easther m-a onorat cu o privire încurcată.
          -De unde o cunosti pe Serena?
          -Nu contează, am chicotit clătinand din cap. Serios, Easther, nu vrei să stii!
          Spre marea mea surprindere n-a insistat să afle mai multe, așa ca nici eu n-am mai insistat să primesc un răspuns la întrebarea pe care i-o adresasem.
          Am mers fara directie prin LA. Eram liniștit. Era ciudat și reconfortant. Nu-mi amintisem cât trecuse de când gândurile din capul meu tacusera malc.
          -Ai renunțat la siguranța biroului tau, la hainele tale elegante și la bijuteriile scumpe. Care-i următorul lucru de care o să te lepezi, Easther?
          Ochii ei au lucit cu sclipiri diabolice.
          -Presupun ca o să aflam în curând, surase ea.