Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

11. Daca o vrei, e a ta

          Easther

          Venisem acasă devreme seara trecuta, după ce Davis reusise să spulbere toată vraja care se adunase ca o pacla deasa peste mintea mea. Nu o să mănânc rahat, îi purtam pica pentru asta. Eram foarte furioasa pe el, dacă e să fiu complet sincera.
          Mă perpelisem în pat pana spre dimineața. Mă gândisem și mă razgandisem de un milion de ori. Îi scrisesem zece mesaje pe care le stersesem imediat. Ducă-se naibi!
          În orice caz, când am deschis-cu greu-un ochi și-am aruncat o privire spre noptiera era opt dimineața. Nu mă mai trezisem așa devreme din scoala generală. Am lasat din nou somnul să mă fure, dar...
          Sunetul ăla s-a auzit din nou. Pasi. La parter.
          Am ciulit urechile și am ascultat cu atenție. Nu, probabil mi se paruse. Locul ăla era o fortăreața, era aproape imposibil sa intri dacă nu era pe o lista foarte scurta. Mi-am tras mai bine pătura pe mine și somnul m-a furat intr-o clipa.
          -Easther. Îmi rasuna prin vis vocea tatei. Easther!
          Totuși visul parea foarte real. Simteam salteaua moale sub mine, perna sub cap si pana și mirosul parfumului sau parea foarte autentic.
          -Easther, trezește-te!
          Am deschis ochii buimacă și primul lucru pe care l-am văzut a fost ceasul de pe noptiera. Trecuseră trei minute de când mă uitasem la el prima data.
          -Trezește-te, imbraca-te și coboară, îmi ceru tata din cadrul usii. Trebuie să vorbim.
          A ieșit înainte ca eu să apuc să mă dezmeticesc și a închis ușa în urma lui. Mi-am întins oasele și am scancit. M-am gândit serios dacă să cobor sau nu. Puteam să incerc să adorm din nou, dar era o chestiune de timp pana ar fi urcat și m-ar fi luat pe sus din pat.
          Am aruncat cu picioarele pătura de pe mine și m-am ridicat furioasa în capul oaselor. Mi-am prins parul în vârful capului și am scrasnit din dinti cât am dat o fuga la baie. Proaspăt spălată pe fata și dinti, mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni scurti și un tricou vechi și am mărșăluit pana la parter.
          Nu eram furioasa. Scoteam flacari pe nas!
         Pe tata l-am găsit în bucătărie. Stătea sprijinit de blatul de lucru, cu o cana aburinda de cafea în mana. Mirosul îmi gâdila nările. Am scrasnit din nou din dinti-banuiam ca o să îmi cada pana la urma- și m-am holbat la el. Să spun ca mă uitam urat ar însemna să folosesc un eufemism, caci ochii mei aruncau cuțite și săgeți otrăvitoare.
          -Cafea? Mă întrebă calm și indiferent, de parca nu era opt dimineața și el nu intrase abuziv în casa mea.
          -Nu, mulțumesc, i-am spus sec. În loc de cafea ai putea să-mi oferi putina intimitate.
          -Locuiești singura aici, Easther. Mai multa intimitate de-atât n-aș putea să-ti ofer decât dacă ti-aș face o casa pe luna.
          -Ce cauți aici, tata? Am întrebat sprijinindu-mă cu umărul de marginea usi.
          Clocoteam de furie și frustrare și ambele erau amplificate de oboseala. Nu puteam sa uit, în fata mea nu erau Cain sau Abel sau Davis sau mai știu eu cine, ci tata. Iar în fata tatei nu îmi puteam pierde capul. Nu asa mă învățase el ca trebuie să procedez. Deci am strâns din dinti și m-am rugat să nu tip pana la sfarsitul acelei discuții, indiferent despre ce ar fi fost vorba. Aveam o bănuială oricum. Speram să mă înșel.
          -Cum te mai simți, Easth? Mă întrebă el sorbind lung din cana fara să-și desprindă privirea din ochii mei.
          Am inghitit în sec.
          -Excelent. Ai venit pana aici la ora asta pentru ca voiai să vezi cum mă simt?
          Tata incuviinta dand din cap. N-aveam de gând să îl intreb mai multe, așa ca mi-am ținut gura și am așteptat.
Și am tot așteptat aproape un minut înainte ca tata să lase blestemata de cana jos și să se uite din nou la mine.
          -Unde ai fost seara trecuta? Mă întrebă brusc.
          -Am avut treaba.
          -Ihim. Ai avut treaba, repeta el ganditor. Easther, i-ai spus lui Cain ca nu te simti bine și ca pleci acasă, să te odihnești. Știu sigur ca nu ai fost aici, pentru ca Josephine a venit intr-un suflet să vadă dacă ești în regula și banuiesc ca nu are rost să-ti mai spun ca a gasit casa goala.
          -Am avut treaba, am repetat din nou, printre dinti.
          -Ce treaba? Ceru să stie, păstrându-și vocea joasa și tonul calm.
          Dar ochii lui? Ochii lui erau ca ai mei. Doua furtuni dezlănțuite. Doua dezastre naturale, ciocnindu-se fara să le pese de victimele colaterale.
          -Tata, am oftat exasperata. Am douăzeci și patru de ani! Sunt femeie în toată firea! N-o să îți dau explicații!
          -Ești fiica mea, îmi aminti printre dinti, primul semn ca începea să-și piardă cumpătul.
          -Exact! Am pufnit eu. Fiica, nu proprietatea ta!
          -Nu, ești responsabilitatea mea!
          -Doamne, tu te auzi? Am țipat, pierzându-mi orice bruma de control. Sunt adult! Singura persoana responsabila pentru mine sunt eu insami!
          -Easther, nu îmi pune răbdarea la încercare! Mă atentiona el sfredelindu-mă cu privirea.
          -Ca dacă nu, ce? Ce-o să faci?
Oricine m-ar fi văzut în momentul ăla ar fi zis ca mi-am pierdut mințile dacă aveam tupeul să-l provoc fatis pe marele Reece Da'Vierr. Eu știam mai bine, pana una alta eram fiica tatălui meu, nu-i așa? Și mai mult decât atât, eram și fiica mamei mele!
          -O să îți iau hotelul, îmi spuse intr-o doară.
          -Nu poți să mi-l iei, pentru ca îmi dau demisia! Am țipat rasucindu-mă pe calcaie și pornind spre ieșire.
          -Nu poți să îți dai demisia, Easther. Ești fiica mea, nu o afurisita de angajata! Continua el să tipe venind după mine ca un scai enervant.
          -Foarte bine, am pufnit încălțându-mă cu bocancii pe care îi aruncasem pe hol noaptea trecuta. Atunci ce zici de asta? Pana nu începi să mă tratezi ca pe un adult și nu îmi respecți intimitatea, îmi dau demisia și de la a fii fiica ta! Oricum e cel mai epuizant job pe care îl poate avea cineva!
          Am lovit cu pumnul butonul liftului. Ușile s-au deschis o clipa mai tarziu.
          -Poftim?! Se burzului tata. Ce-ai zis?
          Am sărit în lift și am apăsat butonul ce mă ducea la parter. Cât ușile s-au închis intre mine și tatăl meu, mi-am ținut privirea intr-un punct fix de pe peretele liftului. Imediat ce ușile s-au închis și tata nu m-a mai putut vedea, m-am sprijinit cu umărul de panoul de control și mi-am frecat fata cu palmele.
          Știam ca e doar o chestiune de timp pana când vinovăția avea să mi se strecoare în oase și să mă perpelească in suc propriu. Îl iubeam pe tata. Doamne, fusese eroul meu dinainte de a știi ce naiba e ăla un erou. Chiar și când era personajul negativ în povestea altcuiva, venea acasă și îl vedeam ca pe un cavaler.
          Îl iubeam cu o intensitate fantastica, așa cum numai o fiica îsi poate iubi tatăl. Dar era incredibil de misogin. Incredibil de autoritar. Nu mai puteam și nu mai voiam să-l las să mă trateze ca pe un copil. Mereu fusese exagerat de protector, dar de când mă despartisem de Darren parca o luase razna cu totul!
          Abia când am ajuns în fata cladirii am realizat cateva lucruri.
          Primul: arătam de parca fugisem în goana mare din calea unui dezastru natural. Asta era pe jumătate adevarat.
          Al doilea: nu aveam bani, chei de la mașina, nimic inafara de telefon.
          Al treilea: n-aveam nici o prietena la care să mă adăpostesc temporar.
          Ce face un om rațional în cazul asta? Urca înapoi în propria casa, îsi ia lucrurile și apoi pleacă.
          Ce am făcut eu? Am pornit la pas în singurul loc care mi-a venit în minte: The Westin Bonaventure.