Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

19. Eram nemuritoare

Easther

Ce ucide spiritul?
Să ramai intr-un loc care îți face rau, să accepți de buni oameni toxici în viața ta și să speri.
Speranța, oameni buni. Speranța e adevarul ucigaș al naturii umane. O să spuneți ca e în natura umana să speri și ca ceea ce spun e o aberatie, dar nu e.
Să presupunem ca treci printr-o dezamagire cumplita. Ca un om pueril, încă mai speri ca defapt lucrurile nu sunt atât de grave precum par sau cliseicul totul o să fie bine. Apoi te lovește realitatea: lucrurile sunt mult mai rele decât păreau in prima faza și nimic nu pare ca o să mai meargă bine vreodată.
Exact asa eram eu în clipele alea. Aveam impresia ca toată planeta, toți oamenii și viata însăși îsi continua cursul, în timp ce eu am rămas prinsa intr-un loc întunecat în care nici timpul și nici speranța nu mă mai puteau atinge. Eram nemuritoare.
Dar Davis aproape ca murise în fata mea. De mana mea!
Stăteam langa el de ore bune. Apusul venise, ziua trecuse și noaptea se instalase din nou. Casa mea fusese mai aglomerat decât aleea celebrităților în acea zi. Amira declarase stare de asediu, nimeni nu avea voie să miste un pai fara stirea ei și trebuie să recunosc, mă băga puțin în sperieți. Aproape ca am compătimit-o puțin pe Victoria care fusese nevoita să o suporte în fiecare zi de când se născuse.
Când ușa camerei s-a deschis, nici macar n-am tresărit. Amira a intrat prima, iar tata imediat în spatele ei.
-De ce nu se trezește? Am întrebat, fara să mă adresez cuiva anume, uitându-mă atât de intens la tatuajul lui Davis de pe pieptul gol încat aveam impresia ca începuse să se miste.
Tatuajul, nu pieptul lui. Pieptul i se mișca regulat și adanc, Slava Domnului.
-Ti-am explicat deja, Easth, ofta Amira frecandu-și fruntea, dar păstrându-și vocea calma și îmbietoare. Îl țin sedat ca organismul lui să se refacă mai repede de pe urma pierderii de sânge și ca să nu simtă durerile.
Am clipit. Ăla a fost singurul meu răspuns. Eram atât de amorțită, fizic și psihic, încat pana m-am dezmeticit eu, Amira infigea deja un ac în mana lui Davis.
-Ce faci? Am șuierat ridicându-mă în capul oaselor.
-Îi...iau sânge? Pentru analize? Trebuie să fug la spital și dacă tot ajung acolo o să duc și o proba de sânge. Pana imi termin eu treaba, o să avem și rezultatele.
Am continuat să mă uit urat la ea cât a umplut doua eprubete cu sânge. După ce a terminat a lipit un plasture pe brațul lui Davis și și-a ridicat ochii spre ai mei, oftând lung.
-Vrei să îl trezesc? Mă întrebă ea.
Am rămas nemișcată și inexpresiva. Voiam să se trezească? Voiam să vorbesc cu el și să dau piept cu urmările acțiunilor mele? Nu chiar, dar tot aveam să o fac la un momendat. Am ridicat din umeri, fara să îi răspund. Habar n-am ce a înteles Amira din gestul meu, dar s-a ridicat în picioare și a oprit perfuzia care îl alimenta pe Davis cu sedativ.
-Chiar dacă se trezește pana mă întorc eu, nu ar trebui sa aibă dureri. Nu îl lasa să se ridice sau să facă mișcări bruște. Wes o să rămână prin preajma în caz ca ai nevoie de el.
Nu am reușit nici macar să mormai un mulțumesc. Amira s-a uitat la tata înainte de a iesi din camera.
-Abtine-te din a face pe capcaunul! Îi spuse printre dinti.
-Drum bun, vrajitoareo, îi ură tata complet relaxat, stand sprijinit cu spatele de marginea comodei.
După ce Amira a ieșit și a închis cu grijă ușa în urma ei, m-am asezat înapoi pe perne, pe jumătate intoarsa spre Davis. Nici macar nu puteam să mă uit la locul în care coastele lui erau acoperite de bandaje.
-Știi ca trebuie să vorbim, nu-i așa? Mă întrebă tata după mai mult de un minut de tăcere incordata.
Am ridicat nepasatoare din umeri.
-Nu o să te intreb de ce l-ai înjunghiat pe Black, mă anunță el, deși sunt puțin dezamăgit ca nu ai țintit inima.
-Cred ca asta e problema ta, nu a mea, am mormait uitându-mă la el cu aceeași privire goala care sălășluise în ochii mei toată ziua.
-De ce a intrat Davis Black în apartamentul tau prin efracție, Easther? Mă întrebă el oftând exasperat.
-Probabil pentru ca nu a reușit să urce cu liftul, tata.
-Da, pare logic, recunoscu el. Dar ceea ce nu mi se pare deloc logic este în primul rând de unde a știut unde locuiești și în al doilea rând de ce e atât de familiarizat cu clădirea asta, Easther? Nici macar un hot atât de priceput ca Davis nu poate să stie intrările și ieșirile, zonele de acces nesupravegheat și toate detaliile decât dacă a cercetat împrejurimile înainte.
-Intreba-mă direct ce vrei să știi, tata, i-am sugerat clipind des în direcția lui pentru a focaliza.
-Ce e intre tine și Davis Black, Easther?
Am tăcut, pentru ca serios, nu știam ce naiba aș putea să îi spun. Davis începuse prin a fi un tip atragator și impertinent, continuase prin a fi un amant absolut fabulos și un bărbat amuzant și inteligent și sfârșise ca fiind un mitocan, în seara aceea, când a apărut beat în clubul hotelului.
-Nu știu, am recunoscut eu în cele din urma. Cel mai probabil nimic. Dacă vrei să tipi la mine, te rog, las-o pe mai tarziu, i-am sugerat intorcandu-mi privirea de la el la Davis.
-Nu vreau să tip la tine, Easther, ofta el trecându-și mâinile prin par. Deși chiar ai merita! Ai deja destui posibili dusmani din cauza numelui tau de familie și chiar nu-ti trebuie mai multe persoane care să te urască din cauza iubitului tau!
-Tocmai ti-am spus ca nu e nimic intre noi, am pufnit eu.
-Nu, ai spus ca nu știi și ca cel mai probabil nu e nimic, mă corecta el nervos. Știu ce înseamnă lucrurile astea, domnisoara! Am avut și eu vârsta ta!
-La vârsta mea erai însurat cu mama, am pufnit eu.
-Nu, mormai el, la vârsta ta mă chinuiam să mă conving singur ca Josephine nu înseamnă nimic pentru mine. De ce schimbi subiectul? Nu vorbeam despre mine acum! Easther, Davis e aici cu un scop, știi asta?
Am incuviintat dand din cap.
-Și știi și ca, odată ce o să îsi termine treaba aici, o să plece?
Am incuviintat din nou, strangand din dinti.
-Atunci... de ce? Întrebă înfrânt.
M-am uitat la el și, pentru prima data, am văzut cât de obosit parea. Parea epuizat să aibă de-a face cu mine. Era o treaba dificila să fie tatăl meu, nu-i așa? Pentru ca niciodată nu eram docilă, intelegatoare și de treaba, așa ca Victoria. Am inghitit în sec, incercand să-mi alung nodul din gat.
-Imediat ce îsi revine o să plece de aici și nu o să îl mai văd niciodată, i-am promis eu. Oricum noi doi n-am avea nici o sansa, tata.
-Știi ca vreau să fii fericita, nu-i așa? Mă întrebă el și îi simteam privirea intensa de parca încerca să-mi facă o gaura în obraz. Știi ca o să fac orice e necesar ca să fii fericita.
-Știu, tata, am mormait absenta.
N-aveam nici un dubiu în privința asta. Dacă i-aș fi spus ca vreau să mă mărit cu Leonardo DiCaprio, cel mai probabil l-aș fi găsit legat fedeleș și asezat pe preșul de la ușa a doua zi dimineața. Singura problema era ca nu îl voiam pe Leo, nici macar pe cel din Titanic. Îl voiam pe Davis Black. Și el n-avea cum să fie al meu, pentru ca deja îsi aparținea lui insusi.
-O să plec la hotel, mă anunță apoi. Mama ta o să rămână aici, la fel și Wes. Amira se intoarce mai tarziu.
A plecat după ce s-a convins ca n-o să îi răspund. Nu știu cât am stat așa, uitându-mă la tatuajele lui Davis, analizându-le pe fiecare în parte, asteptand să se trezească și totuși sperând să n-o facă chiar în clipa aceea.
Inima lui era la adăpost. N-avea să sufere de pe urma dispariției mele din viața lui. Dar a mea? Cum rămânea cu inima mea? Niciodată nu mă gândisem la ea, niciodată nu o pusesem pe primul loc. În copilărie voiam să-l impresionez pe tata, apoi voiam să le dovedesc tuturor ca sunt o adolescenta matura și cerebrala. Mai apoi Darren a devenit constant și confortabil și l-am pus pe el pe primul loc. De când el îsi luase talpasita, munca și hotelul fuseseră prioritățile mele.
Niciodată în douăzeci și patru de ani nu fusesem egoista, nu mă gândisem la mine și mereu altcineva sau altceva fusese pe primul loc.
Asta pana când Davis a apărut în recepția hotelului meu, cu privirea aroganta și zâmbetul șarmant. L-am urat din prima clipa, pentru ca putea să fie oricum naiba voia să fie. Tot Davis mi-a dat peste cap principiile, prioritățile și viața în general și tot el m-a făcut, fara intenție, să mă pun pe mine și dorințele mele pe primul plan.
Iar eu mi-l doream cu ardoare pe el. Însă... nu puteam să îl am.
Îi datoram un sfârșit al... orice fusese intre noi. Nu trebuia decât să găsesc o modalitate prin care să mă protejez pe mine în toată ecuația asta.