Aprinde-te #1 (Seria Anonymous Society)

9. Mă vrei

          Easther

          Intarziasem al dracului de mult, iar eu chiar uram să intarzi! Tata îmi setase ceasul biologic încă din copilărie și eu nu intarziam niciodată! Fir-ar a naibi sala și fir-aș a naibi ca am adormit pe canapea după ce am ajuns acasă!
          Am năvălit în hotel ca o furtuna. Mocheta de pe jos absorbea tancanitul tocurilor mele. Recepția încă era aproape goala, nu erau decât doua-trei fete care schimbau păreri despre naiba stie ce. Nu vorbeam prea mult cu ele și nu din cauza ca făceau ceea ce făceau, ci pentru ca eram antisociala. Pur și simplu nu voiam să vorbesc cu oamenii.
          Am mormait un buna anemic spre fata din receptie. Aceasta mi-a răspuns energic, cu un zâmbet cât toate zilele pe buze. Cum puteau unii oameni să fie atât se amabili mereu? Pe mine mă epuiza și sa mă comport decent cu propria mea familie extinsă.
          Am deschis ușa biroului și am intrat, bucuroasa ca pot să mă retrag în spatele ușii închise, departe de ochii și urechile tuturor.
          -Bine ai venit, iubire, mă lovi o voce cunoscuta, care m-a făcut să mă opresc cu mana pe clanța și să mă incordez din cap pana în picioare. Îmi place fusta. A meritat să te aștept aici toată ziua.
          Mi-am ridicat privirea spre locul din care venea vocea. Davis stătea pe scaunul meu, cu picioarele pe biroul meu și bea din băutura mea. Am intrat și am trântit ușa în spatele meu.
          -Cine dracu te-a lasat sa intri? L-am întrebat calma, cu toate ca în sinea mea clocoteam de furie și agitație.
          -Nimeni, mă anunță învârtind lichidul arămiu din pahar.
          -Ce vrei, domnule Black? L-am întrebat după ce mi-am asezat geanta în cuier. Cu ce pot să te ajut?
          -Oh, crede-mă, iubire, nu vrei să îți răspund la întrebarea aia, îmi făcu el cu ochiul și-și lasa privirea să coboare încet și stăruitor pe corpul meu.
          Aș minți să spun ca privirea lui cercetătoare și admirativa mă lasa rece. S-o spunem pe aia dreapta, Davis Black era un bărbat foarte ofertant din mai multe puncte de vedere. Raportul pe care îl primisem a doua zi după prima lui vizita la hotel nu făcea decât să-mi confirme bănuielile: Black nu era doar un chip frumos și un corp superb, era și foarte viclean, parșiv și inteligent.
          Asta îl făcea cu atât mai primejdios.
          -Mișca, am marait ajungând langa scaunul meu din spatele biroului.
          Îsi întoarse capul și se uita fix în ochii mei.
          -Nu pari prea grea, zâmbi el larg, lasand la vedere o gropița  în obrazul stâng. Poți să stai la mine în poala.
          -Ridica-te de pe scaunul meu, domnule Black. Acum!
          A chicotit amuzat și și-a dat picioarele jos de pe birou. Nu s-a ridicat, dar s-a răsucit cu tot cu scaun spre mine. A fost nevoit să-și ferească picioarele, caci eu nu m-am mișcat. O clipa mai tarziu m-am trezit intre picioarele lui. Îmi prinsese genunchii intre ai lui.
          -Mă atingi, i-am atras eu atenția, mult mai indiferenta decât ma simteam defapt.
          Ar fi trebuit să-l pocnesc în moaca aroganta.
          -Iar tu mă exciți, îmi spuse fara pic de rusine.
          -Ridica-te de pe scaunul meu înainte să mă conving ca nu meriți timpul meu și să te dau afara.
           -Waw, deci aparent mai am o șansa, rase el sec și sari în picioare. Și eu care credeam ca sunt ca și îngropat!
           Era mult prea aproape de mine, invadându-mi spațiul personal exact așa cum îmi luase cu asalt biroul: fara să ceara voie.
          -De ce nu îmi răspunzi la telefon, Easther? Mă întrebă aproape în soapta, cu vocea unui amant care încerca să-mi sucească mințile. Tu și taica-tu aveți impresia ca puteți să mă trageți pe sfoara?
          L-am privit de la distanta aceea infima și am ranjit.
          -Ti-a fost dor de mine, Davis, iubire? L-am întrebat imitându-i tonul jos și seducător.
          -Am crezut c-o să mor de dorul tau, îmi șopti rasufland prelung.
          Aerul fierbinte mi-a atins în treacăt obrazul. Tot abdomenul mi s-a strâns și pielea mi s-a zburlit pe brațe, piept și gat. Știam ca poate să vadă cum corpul meu reactioneaza violent la jocul lui meschin. În mod ciudat, nu mă deranja ca vede dovada de necontestat a atracției care pulsa vie intre picioarele mele.
          Rahat. Chiar crezusem ca un bărbat ca el o să mă lase rece? Pentru ca în clipa aia nu era nimic rece în mine. Tremuram și ardeam.
          -Mă vrei, a constatat surprins.
          Nu era pic de aroganta în vocea lui, numai o curiozitate nedisimulată. Și-a înclinat capul și m-a privit cu atenție. N-am încercat să mă feresc de ochii lui cercetători și nici nu m-am ferit din calea sa. Niciodată nu-mi fusese rusine cu lucrurile pe care le voiam, conștientă sau nu.
          -Da, am recunoscut eu continuând să mă uit inexpresiva în ochii lui.
          -De ce? Ceru să stie în continuare.
          -Fii serios, domnule Black, am pufnit dându-mi ochii peste cap. N-ai nevoie de complimente de la mine, știi foarte bine care îți sunt atuurile.
          -Mi-ar plăcea să vad cum îți dai ochii astia frumosi peste cap când îți dai drumul, mă anunță din senin, facandu-mi inima să se poticneasca în piept.
          -Cum poti să spui lucrurile astea așa, pe fata? N-ai pic de cenzura?
          -Intoarce-te cu spatele, îmi ceru ranjind. Pot să îți spun mult mai multe dacă mă uit la fundul tau.
          Eram fara cuvinte, pur și simplu.
          -Am treaba, l-am anuntat revenindu-mi din buimaceala. Poți să pleci.
          M-am strecurat printre el și birou. Am încercat din toate puterile să ignor fiorul care mi s-a imprastiat prin tot corpul când umărul meu s-a frecat de pieptul lui. Tensiunea din aer era atât de densa încat o puteam simți tarandu-se ca un șarpe rece pe pielea mea încinsă.
          Am început să asez niște hârtii, dat gândurile mele erau foarte departe. Nu mă puteam aduna, mintea mea se invartea în jurul unui singur lucru. Sunt unii oameni, bărbați sau femei, pe care atunci când îi întâlnești stii ca or să îți zguduie lumea din temelii. Fara să facă nimic, fara să spună nimic, tu doar te uiți la ei și stii pur și simplu ca acea persoana ar putea să te rupa în bucati. Știi și ca nici macar n-o să încerci să îi opresti. Așa era Davis Black.
          O simteam în fiecare privire tensionata pe care mi-o arunca de pe partea cealaltă a biroului, acolo unde se așezase. Nu m-am uitat la el când am vorbit din nou.
          -O să stai acolo și-o să te uiți la mine toată seara? Am întrebat trecându-mi ochii peste cererile fetelor.
          Nu înțelegeam nimic, de parca literele fuseseră aruncate la întâmplare pe foile alea.
          -Ihim, murmura gâtuit. E posibil să mă masturbez la un momendat, dar n-o să-mi iau ochii de la tine, promit.
          Câteva secunde am rămas ca trasnita, cu mâinile deasupra biroului, cu aerul în plămâni, cu creierul prea șocat ca să mai funcționeze.
          -Dacă o să continui să vorbești așa, o să cer să fii dat afara, l-am avertizat eu.
          Îmi simteam obrajii arzând și trupul dogorind de fierbințeala. Aveam gura uscata, coapsele încordate și un gol în stomac de dimensiuni astronomice. Îmi puteam imagina cât de convingătoare păream în ochii lui, când nici macar propriul meu corp nu parea să fie de acord cu mine.
          -De ce ai face asta? Mă întrebă el gânditor. Dacă chiar voiai sa plec, eram in strada de mult, Easther. In plus, îți place să mă asculti vorbind astfel și îți place și de mine. Îți place gândul ca aș fi dispus să-mi risc pielea doar ca să ajung intre picioarele tale. Ești o femeie cerebrala, Easther. N-are sens să ne ascundem după deget.
          Chiar eram o femeie cerebrala. Niciodată nu mă lăsasem condusă de nevoi, hormoni sau inima. Dar iată femeia cerebrala stand la aproape doi metrii distanta de bărbatul asta superb, periculos și atât de nepotrivit și incercand să-și imagineze cum ar fi ca el chiar să fie intre picioarele ei. Halal judecata!
          -N-are nici o importanta, domnule Black, i-am spus aruncând hârtiile pe birou, caci ce sens avea să mă prefac ca muncesc când amandoi știam ca nu pot să mă concentrez la nimic? Ce îmi place și ce vreau este strict problema mea personala și, exact cum ai spus, sunt o femeie rationala. N-o să dau curs unei atracții trecătoare.
          -Mai vedem, ranji el făcându-mi cu ochiul.
          Am oftat exasperata și mi-am sprijinit coatele de birou. M-am uitat lung la el, incercand să-i înteleg jocul. Avertismentele tatei mi s-au perindat ca o tornada prin minte.
          -De ce ai venit aici? Ce vrei?
          -Te vreau pe tine, goala, sub mine sau deasupra mea. Nu sunt pretentios, ridica el din umeri. În plus, avem o înțelegere. Trebuia să ne ajuți.
          -Și o să o fac imediat ce primesc unda verde de la tata, l-am asigurat lăsându-mă pe spate în scaun și încrucișându-mi bratele peste piept. Ati primit vreo ghicitoare noua?
          El ridica absent din umeri.
          -Acum trebuie să descoperim momentul în care Easther Da'Vierr n-a mai fost copil.
          M-am crispat auzindu-i mărturisirea. Era ciudat cum, din toată lumea asta mare, oricine era cel sau cea care le trimitea mesaje, mă găsise tocmai pe mine pe post de mar al discordiei. Am așteptat ca Davis să continue. Nu s-a intamplat.
          -Ei? N-o să mă intrebi? L-am privit cu atenție cât a ranjit și a clătinat dand din cap. Atunci de ce îmi ceri să te ajut, dacă nu mă intrebi lucrurile pe care vrei să le afli?
          -Nu vreau să te intreb, îmi explica el. Vreau să-mi spui de bunavoie, Easther. Și crede-mă, iubire, o să îmi spui!
          Nu l-am contrazis, cu toate ca probabilitatea aia era infima. În lumea mea, nimic nu era gratuit, mai ales informațiile. Aveam zece ani când am învățat, la modul dificil, ca informația potrivită la momentul potrivit poate fii mai puternica decât orice arma.
          -Hai să facem un targ, îmi propuse Davis sprijinindu-și coatele pe genunchi și uitându-se fix la mine.
          -N-am făcut deja unul?
          -Nu, eu am făcut un targ cu taica-tu, iar tu cu el, pufni stramband din nas. Și îți spun sincer, Easther, nu-mi place de taica-tu!
          -Nu sunt prea mulți cei care îl plac, m-am trezit eu chicotind.
          De ce naiba chicoteam? De ce nu îl scoteam afara în suturi? Cain și Abel urmau să ajungă și dacă mă găseau în birou cu Davis aveau să mai treaca fix cinci secunde pana când tata afla. Dintr-un motiv care îmi scăpa, nu voiam ca tata să stie.
          -Uite ce-ti propun, continua mai insufletit. Lasa pe altcineva să se ocupe de hotel în noaptea asta și vino cu mine.
          -Unde să vin cu tine, Davis? Ti se pare ca am prea multa încredere în tine? Am hohotit eu amuzata.
          -Nu ai, așa cum nici eu nu am încredere în tine. Tocmai de-asta nu vreau să te intreb când ai încetat să mai fii copil. Dar știi care e partea amuzanta când vine vorba de încredere? Se poate castiga.
          Mai ca i-am ras în fata. Îmi luase ani de zile să am încredere în Darren și o dăduse de gard. Nu eram doar deranjata de presupunerea lui Davis ca ar putea să-mi castige încrederea intr-o noapte, eram și foarte curioasa cum plănuiește să facă asta.
          Aș vrea să spun ca m-am gandit și răzgândit, dar adevarul e ca n-a durat decât o clipa înainte de a pune mana pe telefon.
          M-am uitat fix în ochii lui cât am vorbit.
          -Cain? Unde sunteți?
          -Acasă, îmi spuse el. De ce?
          -Veniți la hotel mai repede. Eu plec, descurcați-va singuri în seara asta.
          Zâmbetul lui Davis s-a lățit, i-a dezvăluit din nou gropita aceea și i-a făcut ochii să se lumineze. Naiba să mă ia, putea să aibă toate defectele din lume, dar arata mai ceva ca un zeu.
          -Unde pleci? Se interesa Cain, ca să îi poata da tatei raportul mai mult ca sigur.
          -Nu mă simt bine, am pufnit eu. Mă duc acasă, să mă odihnesc. Am voie?!
          I-am închis telefonul fara să aștept un răspuns. Davis a sărit în picioare, a ocolit biroul și mi-a întins mana. I-am privit palma câteva clipe, incapabila să o apuc. Făceam o greșeală? Mai mult ca sigur. Tipul era un drac impielitat și avea să-mi strice echilibrul și să mă bage în necazuri.
          Am inghitit în sec și mi-am asezat palma intr-a lui. Nu-mi dădusem seama de diferențe uriașe dintre noi pana când palma lui a acoperit-o cu totul pe a mea.
          -Domnisoara Da'Vierr, tocmai te-ai ales cu o întâlnire! Mă anunță tragandu-mă în sus de pe scaun.