Într-un sătuc de la granița dintre Nord și Sud, chipurile departe de pericol ( în zona de influență a regatului Lahia )
-Mamă, noi plecăm la biserică!
O anunț pe mama ca de fiecare dată și ea îmi răspunde să aștept, în timp ce fratii mei, Boian și Glafira se uită stramb la mine :
-Tu mereu te crezi specială, nu? Adică, mă întreb, ce ajutor primești? Nu crezi că ar trebui să te lasi de credință, până cand nu ne trimiti familia toată la moarte?
Începe Boian să mă lovească din vorbe, dar nu mă supăr pe el, încă e mic față de mine și îl iubesc, în ciuda prostiei de care dă dovadă :
-Frate, crezi că tu trăiești mai frumos? Iar te-am văzut cu una zilele trecute! Cum se poate să preferi relatiile trupești atat de mult?
-Tu ești fată, cu doi ani mai mare ca mine, dar vrei să mori pură! Nu te înțeleg, mulți din sat s-au dat la tine, dar pe niciunul nu l-ai acceptat.
Glafira trage aer în piept și ridică un cosulet cu hainele noastre, pe care trebuie să le spele la râu :
-Eu plec, se vede că nimeni nu mă ajută! Am treabă de făcut.
-Lasă că știu eu, ce faci tu, surioară. Vanezi pe unul cu bani, nu? Dacă găsesti pe una înstărită, să mă vorbesti de bine la ea, da?
Ei doi sunt gemeni, la fel ca mine și ca Tian. Singura diferență este cea de varstă, noi avem douazeci de ani, iar cei doi problematici sunt mai mici decat noi cu doi ani.
-Dar Tian unde e?
Întreb curioasă, iar Tian își face apariția alături de părintii nostri, roșu la față, semn că a plans :
-Îi iubesc atat de mult pe amandoi!
Este sensibil ca de obicei și nu se desparte mai ales de tata, care mereu a fost om bun, cu frică de Dumnezeu. Iar mama la fel, a încercat să ne învete de bine și ne-a spus de fiecare dată, că fără Dumnezeu, nu reușesti nimic de unul singur. Tata a fost mai avut decat mama, dar niciodată nu s-a purtat urat cu ea. Amandoi s-au prețuit și s-au iubit mult, chiar dacă în timp relația dintre ei carnală a scăzut, respectul a rămas, iar eu nu pot decat să fiu mandră de aceștia. CU TOATE CĂ AU LOC PERSECUTII, FIINDCĂ SUNTEM FORȚATI DE REGELE ZOLTAN SĂ RENUNȚĂM LA CREDINTA NOASTRĂ, NOI NE-AM OPUS ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT. Nu ne-au luat pe fiecare familie la control, dar vremurile sunt tulburi :
-Iar te plangi ca o muiere?
Nu tace Boian și râde de Tian malefic, iar tata îi spune pe un ton bland, dar sever :
-Tu ce stai cu gura deschisă? Ei doi merg la biserică, Glafira se ocupă de rufe și tu? Mai bine te duci și hrănesti păsările, vezi să nu le omori!
-Tată, nu sunt prost, bine? știu ce trebuie să fac.
Nu acceptă Boian să fie tras la răspundere de tata și Glafira se oprește langă mine scurt :
-Să spui o rugăciune și pentru mine, soră, te rog. Nu mă simt în apele mele. Parcă am fost scuipată de cineva cu răutate, nimeni nu mă vrea de sotie !
-Dacă te-ai oferit prea repede și cui nu trebuia.
Nu se lasă Boian iar tata îl prinde de braț scurt :
-Ce mă fac eu cu tine, fiule? Nu vrei să asculti deloc!
-Draga mea, stai așa .
Vine mama spre noi și îmi oferă un lăntisor, în formă de peste, care are legătură cu credinta noastră, ceea ce noi mărturisim pe furis în aceste timpuri :
CITEȘTI
Strigă înainte de furtună
Historical FictionRegatul Lahia se afla pe mâini bune, până cand tensiunile din familie să ia mintile tuturor. Vărsarea de sânge se produce și haosul amenință să înghită pe fiecare, de la mic la mare. Setea de control a regelui nu se domolește, familii întregi avand...
