Strigă înainte de furtună

Stăpână/supusă

Anaisa pov

Mi-am schimbat hainele cu unele noi, după ce am reușit să mă spăl, de una singură. Mă simt mai bine, mai ales că mănanc mai mult și încerc să fiu puternică, pentru că am înțeles. Am pentru ce să lupt, încă am. 

Vreau să ies din încăpere, dar aud pasi și mă opresc în fața usilor care se deschid. Mă uit lung spre Iurie, care pare la fel de uimit să mă vadă în picioare așa de curand : 

-Venisem să îți urez sănătate, dar observ, că nu ai de gand să mai stai in pat. 

-Nu am de ce, nu sunt bolnavă. Da, m-am lovit, dar încep să se treaca ranile. Și mulțumesc, pentru timpul tău și pentru gandul bun. 

-Anaisa, cred că te întrebi dacă am uitat de tine. Adevărul este că am fost ocupat cu multa treabă. 

-Nu, nu e nevoie să te explici în fața mea. 

Îi zic zambind, iar el închide usile, înainte să se apropie de mine și să mă prindă de maini delicat : 

-Continui să am grijă de tine și de Boian din umbră. Eu sunt aici, am putere multă la regat și sunt de temut. Dar chiar și unul ca mine, în fața ta, se simte mic. 

Mă încrunt, fiindcă nu știu ce îl apucă să îmi spună toate acestea : 

-De cand te-am remarcat în temnită, am dorit să te protejez. 

Îmi mărturiseste pe un ton răgusit, iar eu mă schimb la chip și încerc să nu mă gandesc la ZOLTAN, CARE MĂ VREA DOAR PENTRU EL ȘI CARE NU ÎMI DĂ PACE : 

-Sora ta, nu mă place, Iurie. Te rog să te oprești. Nu cred că iti dai seama ce zici. 

-Anaisa, eu știu prea bine ce vreau și sunt un bărbat care se ține de cuvant. Întrebarea e alta, tu vrei să îmi acorzi o șansă ? 

Încerc să nu tremur, deși transpiratia îmi apare pe frunte și îmi feresc privirea jenată : 

-Nu cred că înțeleg. 

-Vreau să te apăr chiar și de sora mea, nu vreau să rămai drept o slujnică neinsemnată în acest regat. VREAU SĂ TE FAC SOTIA MEA. Îți voi da din puterea mea, nu îmi pasă de gurile din jur. 

Vorbele lui mă iau prin surprindere și vreau să-i spun de Zoltan, dar Iurie mă trage în bratele lui brusc. Îi simt mainile pe spatele meu, cum îmi ating părul, cum îl mangaie și mă blochez. 

-Regele nu are decat să o ia pe sora mea, să se mulțumească cu ea. E prea lacom. NICI NU E NEVOIE SĂ ÎL ANUNȚ. O VOM FACE PE FURIS, TREBUIE DOAR SĂ ȘTIU CĂ EȘTI DE ACORD. VOR AFLA CU TOȚII DUPĂ. 

Îi inspir mirosul și închid ochii fără să-i ofer un răspuns. 

CE AR TREBUI OARE SĂ FAC ? 

-Pot să primesc puțin timp? 

Îl întreb pe un ton slab, iar el nu se depărtează de mine : 

-Da, însă am nevoie să știu cat mai curand. 

-Nu va dura mult. 

Îl asigur și tresar cand vocea Lidiei se aude de afară : 

-Anaisa, ești acolo?  Nu am timp, trebuie să te prezinti la Fevronia în încăperi, te rog. Vrea să iti vorbească. 

Iurie se dă în spate și îi caut privirea, agitată, deși nu am de ce. Nu sunt sigură cum a reușit să treacă de zidul meu, dar uite că este aici, atat de aproape de mine, de inima mea.