Strigă înainte de furtună

În fața ta

Anaisa pov

Zoltan mă detestă și nu cred că vrea să mă mai vadă, vreodată. De cand i-am spus NU, viața mea s-a schimbat, oricum fiecare zi e diferită pentru mine. În timp ce Boian se află atat de aproape de el, eu am reușit să îi ies din gratii într-un timp record. Mă întreb de ce mă gandesc, mă întreb dacă ar trebui să îmi cer iertare și să mai implor pentru o șansă. 

DAR  Fevronia nu arată de parcă o să mă elibereze. De una singură, am intrat în groapa aceasta. Sună de parcă am dorit să mă distrug, dar nu este așa. Am crezut că fac un bine, am crezut că am luat o decizie înțeleaptă. 

Nici măcar Elina nu are cum să mă ajute, știu deja, o pot înțelege. 

Noris se bucură sunt sigură că am intrat în acest impas, o pot zări pe chipul lui, cand ne întalnim prin regat. 

Am crezut că Iurie va avea grijă de mine, dar nici el nu este prin jur, cand ai nevoie de acesta. REZULTATUL? MAI MEREU SUNT ÎNCONJURATĂ DE COPILUL LUI ZOLTAN ȘI DE FEVRONIA, CU TOT CU SLUJNICELE SALE PE CARE NU LE SUPORT. 

-Cum de nu a pierit încă? 

Le aud cum vorbesc despre mine, doar se uită în direcția mea și râd de mine. Fevronia o ține de mană pe fiica ei, alături de care se plimbă. Noi suntem în urma lor, însă uneori mă întreb de ce nu fug doar : 

-Mami, unde este tata? 

O întreabă fetița pe Fevronia și ea se opreste din mers, aruncand o privire stranie spre mine : 

-Zoltan, regele nostru are multă treabă. O să vină mai încolo, să te vadă. 

-Dar mami, de ce nu stă mai mult cu mine? 

Nu am văzut copil atat de curios, precum e fetita lor : 

-Draga mea,tatal tau este regele, pricepi? Încă ești mică, o să înțelegi cand mai crești. 

Se strambă Fevronia și înainte să respir, o aud cum urlă isterică : 

-ANAISA VINO AICI LA MINE ! 

Mă grăbesc să ajung langă ea și mă uit derutată la rochia sa, care s-a murdărit se pare : 

-Am niste noroi pe rochie, mă poți sterge? 

-Cu ce însă? 

Întreb confuză, iar ea își dă ochii peste cap și fetița se uită lung la mine : 

-Nu ai nici măcar o carpă la tine? Oare de ce te mai țin? În fine, stai cu fata. EU TREBUIE SĂ MĂ VĂD CU CINEVA. 

-Dar, sunteti sigură că este în regulă să rămană singură cu fetița? 

Este întrebată de slujnice și Fevronia se uită luminoasă la față în altă parte : 

-DE CE NU? ASTA E DATORIA SA. A TRECUT NITEL TIMP. CRED CĂ S-A OBISNUIT. 

Știu ce plan are în minte. CA EU SĂ GREȘESC ȘI DUPĂ, SĂ CEARĂ SĂ FIU UCISĂ. 

Înghit în sec și vreau să o prind de mană pe fetiță, dar ea scoate limba la mine ca de obicei : 

-Lasă-mă în pace, tu ești rea! 

DE CE TREBUIE SĂ FIE UN COPIL ATAT DE DIFICIL? 

Fevronia o mai sărută o dată pe cap, după care se prinde de rochie cu mainile : 

-Ai grijă de fata mea. DACĂ SE ÎNTAMPLĂ CEVA, NU ȘTIU CE ITI FAC. SĂ MERGEM ! 

Ridică vocea din nou și după ce dispare din peisaj, cu tot cu slujnice, încep să fug după copilă :