Strigă înainte de furtună

Sfarsit

Acum să aruncăm o privire la viața Anaisei și a lui Zoltan, sub acelasi acoperis, unde a fost nevoie de multă muncă și de multă înțelegere. Zoltan era mai mare decat ea cu zece ani, Zoltan avea o fetită cu altă femeie, anume Ilinca și erau multe diferente între cei doi,

 Anaisa provenea dintr-o familie modestă, în timp ce el fusese crescut la palat, avea sange regal și o mentalitate la care trebuia să lucreze încă. 

Anaisa pov

-E limpede că nu vei putea de unul singur, să mă ajuti cu casa. Pot să văd că ești obosit, deși vrei să terminam mai repede. Ți-am spus că o să dureze, ZOLTAN. 

Îi spun cu mătura în mană, iar el se uită în directia mea iritat : 

-Nu putem să chemam pe cineva de la curte? AVEM O GRĂMADĂ DE BANI, DOAR AM FOST REGE CANDVA. 

-Nu Zoltan, trebuie să înveti că nu mereu o să ai pe cineva langa tine, care să iti facă treaba. Cred că de fapt, asta îți lipseste. TREBUIE SĂ ÎTI AMINTESC FAPTUL CĂ, MI-A FOST DISTRUSA CASA, DIN CAUZA ORDINULUI TĂU ? 

-Anaisa, ți-am zis că regret și că îmi pare rău ! 

-Dacă așa este, ar trebui să ai putere și vointa să faci ce trebuie, acum. 

Îmi văd de ale mele și continui să fac în locul unde mă aflu, curătenie. Ne-am apucat de ceva timp, să reconstruim căsuta, dar firesc nu este usor. Avem tot ce ne trebuie, însă cu viteza cu care avansam, o să mai dureze. 

Zoltan se opreste din bătut și ia o pauză, care nu este prima pe ziua de azi : 

-Dacă ți-e foame, să ai habar că nu mancam. Mai avem. 

Îl anunț zambind, iar el vine spre mine în fugă și cu o privire de milog : 

-NU POT LUCRA, DACĂ NU AM STOMACUL PLIN. MĂ CUNOSTI DOAR. 

Își atinge burta cu mana, mă doare că a mai slăbit între timp și îl privesc, fără să mai fiu dură cu acesta : 

-Bine, Zoltan, dacă așa doresti poti chema pe cineva în ajutor. DAR NU MAI MULT DE DOUA PERSOANE. 

-Serios? 

Se luminează la față și mă atinge pe brat cu mana. Scap mătura din cauza lui, aproape să-l lovesc în picior, dar nici măcar nu îi pasă, nu tresare. Ne privim în ochi și mă blochez. 

CUM SE POATE CA NOI DOI, SĂ FIM AICI? CUM SE POATE, SĂ TRĂIESC SUB ACELASI ACOPERIS CU ZOLTAN? M-AM GANDIT DE ZECI DE ORI, CE AR SPUNE PĂRINTII MEI. AR FI FURIOSI PE MINE, TRISTI POATE? 

SUNT IMPREUNĂ CU BĂRBATUL CARE LE-A DISTRUS VIAȚA, FAMILIA, DAR EU NU ÎL MAI GĂSESC VINOVAT. L-AM PUTUT IERTA, MI-AM DAT SEAMA CĂ PE ATUNCI, NU AVEA O JUDECATA CLARĂ. 

Înghit în sec și vreau să mă retrag, dar Zoltan nu îmi permite și vine spre mine. E atat de aproape, încat îi pot zări cearcănele de la ochi și transpiratia de pe frunte, dar în sfarsit, pare mult mai uman și mai de înțeles, mai usor de descifrat. 

-Ce ai spune dacă i-as chema pe DAVOS ȘI PE NANDRU? CU EI SIGUR TERMIN ÎNTR-O ZI. 

Îmi cere părerea și îmi las privirea în podea, serioasă : 

-Încă nu am trecut peste, mai am nevoie de timp. O să plec de vrei să-i chemi, nu aș putea suporta să-i văd. Sper că mă poti înțelege. 

-Ai dreptate, în plus,tu ai terminat deja. Mereu ce atingi iese mai frumos în cele din urmă. AM IMPRESIA CĂ AI NEVOIE SĂ O IEI MAI USOR, ANAISA. NOI BĂRBATII, VOM FINALIZA.