Strigă înainte de furtună

Teste

Anaisa pov

Părintii mei aveau alte planuri de viitor pentru mine, cand urma să devin sotie. Dar se pare că nu mai contează în prezent, pentru că viața mi-a arătat că mă poate muta pe alt drum și mă poate dobori cu ușurință. 

Se spune că atunci cand te căsătorești, ori așa auzisem, ai emotii, sau măcar o liniște, o pace, nu ești în conflict cu propria ta persoană. La mine nu a fost așa, tot ce am putut să fac a fost să mă port precum o păpusă. Nu eram în biserica imaginată de mine, nu auzeam ce trebuia să aud, ci mă lăsam purtată într-o groapă, într-o prăpastie adancă și întunecată. Iar prezența lui Zoltan a fost lovitura fatală. 

Fusesem anunțată că după proceduri, va avea loc o petrecere cu multi invitați, iar Zoltan dorise clar să iau parte la ea, deși i-am spus lui Iurie că nu este nevoie și că vreau doar, să ne retragem în încăperile noastre. 

Când însă, am dat cu privirea în marea de invitați, timpul s-a oprit și inima m-a durut în piept. L-am recunoscut pe NANDRU în primul rand, atat de aproape de mine și nu doar pe el. Bărbatul care mă amenințase atunci, era langă acesta. Parcă a simțit, fiindcă mi-a întors o privire și l-a anunțat pe Nandru că sunt acolo. Dar m-am uitat în altă parte și l-am strans pe Iurie mai tare de braț, simțind că mă lasă puterile : 

-Ești bine, draga mea? 

M-a întrebat sotul meu, iar eu am dat din cap zambind : 

-E multă lume aici, nu mă simt în largul meu. 

-Nu te îngrijora, nu o să stăm mult. Regele să-și pună pofta undeva. Să ne vadă lumea și atat. Știu mai bine că e doar o încercare inutilă de a ne ridica imaginea. 

Ce devenea viața mea pe zi ce trecea? 

Iurie era sotul meu și îl mințeam din prima noapte. Nici măcar nu eram capabilă să fiu sinceră cu el. Și mă durea. Pentru că înainte de toate, nu eram o persoană de genul. 

-AICI, LANGĂ MINE, VĂ ROG. 

Spune Zoltan cu băutura în mană și încerc să fiu calmă, să nu mai scap priviri pline de interes în partea cealaltă. 

Fevronia este și ea langă rege, fără copilă desigur și majoritatea sunt oameni de la curte, ori străini pe care nu i-am văzut în viața mea. Par mulțumiti de ceea ce remarcă însă, pot să aud unele vorbe, mă cred nobilă. 

Însă eu nu sunt dintr-o familie de sus. 

Zoltan își drege vocea și începe pe un ton sever din senin : 

-DACĂ SUNTEM CU TOȚII ADUNATI, AM CEVA DE FĂCUT PUBLIC. M-am gandit pentru multă vreme și față de persoana care mi-a dăruit un copil, am greșit enorm. În prezența tuturor, doresc să-mi cer iertare fiindcă nu am înțeles mai devreme. FEVRONIA este mai mult decat mama fetitei noastre, este regina mea, pe care doresc să o tratați cum se cuvine și să o acceptați, deși este atat de tanară. Nu am vorbit cu ea mai înainte, dar acum, a aflat. După ce se liniștesc lucrurile, va avea loc și ceremonia oficială. 

Toată lumea începe să aplaude și Fevronia devine roșie la chip, în vreme ce regele se oprește langă ea și îi spune ceva la ureche : 

-Dorința ta s-a îndeplinit, FEVRONIA. Tronul este al tău, sper că ești fericită. 

Îi zambeste, după care o prinde încet de mană și se întoarce spre noi cu fața. 

Se uită țintă la mine, iar eu înghit în sec și încerc să nu tremur, deși Iurie protestează langă mine : 

-Ce tot se întamplă? DE UNDE? Nu a spus nimic și face doar ce vrea. 

-Te rog să stai calm, Iurie. Nu e momentul potrivit.