Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

PARTEA A DOUA. CAPITOLUL 1 - Când destinul se află în mâinile tale.

CAPITOLUL 1

CÂND DESTINUL SE AFLĂ ÎN MÂINILE TALE.

Dupa trei ani de la moartea Nirvanei.

Alexandra Adrianni

Niciodata n-as fi crezut ca un om poate ramane atat de stapan pe sine pana la moarte. Cand te gandesti ca lumea este atat de mare si oamenii atat de putini, parca iti pierzi speranta in astfel de lucruri.

Nu si ea. Nirvana, chiar daca era infipta, era mai sufletista si mai puternica decat oricare dintre noi, in special la nivel mental. Stia ce are de facut, stia cum sa abordeze situatia fara sa se dea de gol. A avut puterea sa lupte chiar daca simtea ca sufletul ii parasea trupul. Avea ceva special la ea, ceva ce n-am mai vazut. O tarie, o putere.

Privesc spre Domenico si zambesc, imaginandu-mi cat de bine s-ar fi simtit alaturi de ea. Mario alearga cu el in brate, prefacandu-se ca-I o masina de curse. Amandoi radiaza, iar eu ii iubesc atat de mult. Aneliese vine aproape de mine, asezand pe masa o prajitura. Toata lumea a venit cu ideea de reuniune, stiind ca o sa aduca negresa – in principiu. Aparent toti mafiotii de aici iubesc aceasta prajitura in loc de tiramisu. Si la mine este fix invers. Ma bucur ca suntem o familie si ca pentru prima data, ne simtim cu adevarat fericiti.

A fost un drum lung in care fiecare dintre noi a trebuit sa se vindece de suferinta. Poate ca si acum mai avem nevoie, dar cel putin am trecut peste primele etape. Dupa ce Anders a fost prins, Mario l-a tot tinut inchis pentru a-I aduce aminte ca moartea este singura forma de mila pe care i-ar fi putut-o da. Si nu i-a oferit-o nici in ruptul capului.

― Mami, mami! striga Domenico apropiindu-se de mine. Uite, pentru tine!

Acesta imi intinde o floare, apoi il observ pe Mario alaturi de el, tinand ceva la spate. Dupa ce fiul nostru imi ofera floarea, scoate si el la iveala un trandafir, stiind ca ii ador la nebunie. Rosu aprins, fulgerator de frumos. Il iau si apoi il sarut, iar Domenico ne strange in brate multumit de ceea ce s-a intamplat.

― Amorezilor, striga Chase in engleza pentru ca cei mici stiu doar italiana, luati-va dracului o camera!

Mario se intoarce, ranjind spre el.

― Pot sa-mi iau mai mult de o camera, nemernicule! Rade. Si daca vreau, pot face cele mai mari trasnai din lume.

Imi duc mana spre frunte amuzata.

De nicaieri, un jet de apa scapa pe fata lui Mario si raman putin perplexa, nestiind cine naiba face asta. Cand se intoarce, il vede pe Raphael cum isi inalta sprancenele distrat.

― Sa vezi tu ce bataie iti iei, amice! Il avertizeaza in aceeasi maniera.

Raphael casca plictisit.

― Astept, frate, ast...

Nu apuca sa termine, caci Raimondo sare peste el, imbrancindu-l spre iarba. Acesta tipa cand incepe sa-l gadile, iar noi incepem sa chicotim zgomotos.

― Ajutor, ajutor! Incepe sa se zbata, incercand sa-I faca pe copii sa rada. Sariti ca ma omoara, aa!

Si pentru noi, asta inseamna fericirea. Sa ne aflam impreuna, aici, dupa atatea provocari. Sa reusim, cumva, sa fim la fel de uniti precum am fost pana acum, chiar daca ne este greu. Pentru ca din greu devine mai usor decat am putea crede.

3:33

O familie este intreaga in momentul in care simte cum bucuria ii strabate sufletul, nu cum mandria ii cuprinde inima.

***

Peste o saptamana

Mario Adrianni

Le dau cheile bodyguarzilor si intru in cladire, stiind ca acum ma asteapta intalnirea cu Anders. N-am putut sa-l iert pentru tot ceea ce a facut, pentru tot ceea ce i-a facut Nirvanei. Putea fi sotia, familia sau copilul lui, insa nu stiu daca l-ar fi interesat prea mult. Are sufletul de piatra, una imposibil de frant.