Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Prolog - volumul 3

PROLOG

Pentru unii răzbunarea este sigurul mod prin care poți recupera ceea ce este al tău. În schimb, eu sunt de părere că războaiele nu sunt cheia spre pace. Nu, ele sunt sămânța ce le dă naștere și le lasă să se înalțe, înfruptându-se cu toată ura ce se plimbă printre oameni.

O fantomă a trecutului.

Ceva necesar, totuși ceva interzis.

O luptă continuă pentru a te proteja de tot ceea ce este rău pe aeastă lume sau de a-ți salva sentimentele. De fapt, ultimele fărâme, căci cele mai semnificative probabil au pierit odată cu pierderea celor mai importante lucruri.

Tata și-a dat târziu seama legat de ceea ce avea de gând să facă Anastasia. O prietenă, totuși o dușmancă de moarte. O membră a familiei, totuși o izolată, nepoftită. Nu-l învinovățesc pentru moartea mamei, nu-l învinovățesc pentru absolut nimic. In schimb, de fiecare data cand ma privesc simt ca am de a face cu absolut tot. Sa traiesti cu tristetea ca cineva a murit pentru cat u ssa traiesti este o suferinta cumplita. Si sa traiesti macinat de acest chin nu-ti consumi doar trupul perisabil, ci si mintea plina de voci ce rasuna la fiecare pas si-ti golesc mintea de fericire.

Cand traiesti intr-o lume precum a mea, ai da orice pentru ca ceilalti sa nu simta ceea ce tu simti. Ai da orice pentru ca altii sa fie feriti de pericol, chiar daca ar insemna sa depui cel mai mare sacrificiu pe care ai fi dipus sa-l faci. Mereu exista ceva pentru care sa lupti, iar in cazul meu familia este cel mai important lucru pe care il am. Este singurul lucru care ma determina sa respir si sa nu-mi pierd mintile. Pentru ca, daca eu ma pierd, si ei o vor face alaturi de mine. Si daca ar fi ca eu sa patesc ceva, nu vreau sa-i condamn si pe ei la pierzanie.

Toti pentru unul si unul pentru toti. Pana la moarte. Iubirea este un joc periculos in aceasta lume, iar familia... poate doar o plasmuire a propriei imaginatii. Si cel mai important, adevarul. Doare, doare mai tare decat poti crede. Niciodata nu cunosti pe cineva indeajuns. Niciodata nu-ti cunosti semenii incat sa juri negru pe alb ca asa este. Viata este plina si de momente de acest fel, dar important e cum ajungi sa treci prin ele. Caci, viata te caleste, iar un lucru pe care l-am invatat de cand exist este ca te lupti pana mori. Sau pana cand esti secerat de propriile frici.