Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 4 - Jocuri de noroc.

Jocuri de noroc.

Antonio

Îmi incarc pistolul, pregatit sa-mi fixez tinta asupra tipului din spatele peretelui. Ii aud respiratia sacadata, aproape anormala, sugrumandu-I pana si ultimul gram de incredere. Se pare ca cineva mi-a luat-o inainte si a ajuns la conacul lui Nuovo mai repede decat mine. Ar trebui sa-l apuc de marul lui Adam si sa-l intreb cine dracu' e, dar mai intai sa-l prind.

Scot usor capul, iar acesta tinteste inainte ca eu sa ma gandesc foarte mult. Ma feresc si sar pe partea stanga, acum avand o privire mai ampla asupra situatiei. Il observ pe Uno care se afla pe partea cealalta, langa un stalp, asteptand sa-I dau semnalul. Fluier, iar acesta descarca pistolul alert in directia tipului care nici nu se astepta sa-I sar in spate sis a indrept tragaciul spre pretioasa sa tampla.

― Nu asa de repede, marai. Mainile sus, spre ceafa!

Acesta expira zgomotos si se rasuceste spre mine, privindu-ma in ochi cu o expresie usor speriata. Il scrutez in continuare, apoi cobor usor privirea spre buzunarul lateral al pantalonilor sai, unde se afla niste foi. Trag de ele, in ciuda faptului ca acesta se fereste, dupa care il intreb:

― Cine esti, amigo? Nu te sinchisi sa duci mana spre arma, ca s-ar putea sa ramai fara ea.

Buzele i se intredeschid si pare-se ca-I tremura, incercand parca sa-mi spuna ceva. Apuc de pistolul sau si i-l arunc pe geam, iar pe al meu il pun la locul lui. Acum putem discuta normal si civilizat.

― Pe bune? murmura Uno.

― Nu-ti sunt dusman, prietene, adaug. Dar trebuie sa stiu cine este seful tau si de ce esti aici. N-am sa te omor atata timp cat esti sincer. Cred ca ti-ai dat seama deja.

― Nu pot, imi raspunde. Daca nu ma omori tu, ma va omora ea.

Imi arcuiesc o spranceana neintelegand la ce face referire. Ochii i se maresc, parca dandu-si seama de greseala facuta. Isi duce mana spre pantaloni incet, fara ca eu sa-mi dau seama, apoi cutitul din mana sa il duce spre gat, iar sangele ii tasneste pur si simplu. N-am timp sa reactionez, caci acesta cade la pamant inconstient.

― Ma va omora ea?! exclama Uno. Care dracu', ea? Ai mai vazut femei la conducere vreodata?

― Sincer, n-am auzit de mult ca o femeie sa fie cappo di tutti, murmur. Nu stiu daca asta ma surprinde sau nu.

― Cine crezi ca este? Ma intreaba.

― Habar n-am, adaug. Dar presimt ca vom afla curand despre cine este vorba.

****

Rosella

Seara decurge intr-o maniera linistita si ceva mai plicticoasa decat ma asteptam. Cand am ajuns aici, muzica era in toi iar oamenii pareau atat de plini de viata..