Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 10 - Răpită.

Răpită

Două zile mai târziu, în Sicilia

Rosella

Când deschid ochii, este noapte. Arunc un ochi prin cameră, obosită, dar nu am habar unde mă aflu. O lumina orbitoare mă izbește de undeva din colțul camerei, așa că mă întorc pe cealaltă parte a patului. Oare visez? mă întreb.

Ațipesc la loc și mă trezesc după o altă perioadă de timp, tot în întuneric. Poate că e o altă noapte? Poate că delirez? Se poate. Observ o lampa și totuși, mă întind ca s-o aprind, lumina inundându-mi ochii. Mă așez pe marginea patului și încerc să mă ridic, în ciuda faptului că încăperea se învârte cu mine. Fixez tot ce mă înconjoară cu privirea, și-mi dau seama că locul în care mă aflu îmi este necunoscut. Totul pare vechi și destul de complex. Ramele ferestrelor sunt ornamentate, gigantice, iar lângă pat se află un mic șemineu din piatră. Tavanul este străbătut de grinzi vechi. Camera este caldă, specifică unui stil tipic italienesc.

― Bine că te-ai trezit! aud din prag.

Un domn pe care nu l-am văzut niciodată pășește în încăpere. Eram confuză, de parcă cineva mi-ar fi băut mințile. Niște ochi negri și plini de mister mă fixează, așteptându-mi răspunsul.

― Unde mă aflu!? întreb furioasă. De ce mă aflu aici?

― Don Antonio își va face curând prezența și vă va explica totul, îmi răspunde.

Rânjesc și încep să mă plimb de colo-ncolo, gândindu-mă cum să-i distrag atenția ca să pot ieși. Încerc să mă apropii de el, încerc să nu mă enervez. Răbdarea e o virtute, îmi zic.

Acesta mă privește curios, iar eu continui să mă apropii de el. Acum, este vulnerabil în preajma mea, prea fermecat și începe să se plimbe după mine, intrându-mi ușor în mreje. Dar nu se poate opune, așa că pur și simplu alege să îmi urmeze jocul până la capăt. Îmi micșorez pașii pe măsură ce mă apropii de el, apoi se întoarce cu un zâmbet larg, care îmi determină părul de pe șira spinării să se înfioare.

― Domnișoară Rosella, exclamă el.

În următorul moment, îl lovesc între picioare fără să îmi pese de durerea lui.

Răcneste, sufocat de durerea ce îi pulsează în pantaloni. Observ că lângă șemineu se află o ușă și trag de mâner și i-o închid în nas.

Pe pariu că a rămas șocat de cum m-am folosit de vulnerabilitatea lui pentru a-l doborâ. Răsucesc cheia în broască, iar acesta începe să lovească ușa ca ultimul descreierat în speranța că o voi deschide și că vom putea discuta precum doi adulți în toată firea.

― Drace! De ce ai făcut asta? mă întreabă într-o engleză stricată.

― Ca să-ți demonstrez că te termin în doi timp dacă te mai apropii de mine! îi strig.