Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 7 - Totul este distrus pe unde calc eu..

Totul este distrus pe unde calc eu...

Antonio

Există o mulțime de motive pentru care urăsc ce am devenit. Dar, cel pe care îl urăsc cel mai mult este Nicolas.

Definiția inumanului.

Acel...laş.

Acel...criminal.

Totodată, mă urăsc și pe mine. Pentru că, oriunde aș călca, totul se dărâmă. Pământul parcă-i otrăvit de amprenta existenței mele.

Nu știu cum s-o iau de la capăt.

Nu știu cum să fiu normal.

Oare ce înseamnă normalitatea?

Să te plimbi alături de persoana iubită și să emani energie în jurul tău?

Să alergi ca un nebun prin propria ta viață?

Să ajungi să-ți doreșți să vezi cu ochii tăi sângele cuiva ca să te simți mai bine?

Unii îmi spun că răzbunarea îmi va aduce, cândva, moartea.

Alții spun că este dreptul meu.

Adevărul este că am ajuns să fiu scârbit de ceea ce mă înconjoară. Caracterul perfid al întregii societăți m-a determinat să devin monstrul de azi.

Pentru mine nu există prezent.

Pentru mine nu există viitor.

Nici măcar de iubire nu pot avea parte.

Răzbunarea mi-a pătruns prin vene din ziua în care am jurat să-l omor.

Vreau să-i aud țipetele.

Să-i rânjesc în față și să-i demonstrez că se află la picioarele mele.

Să-l lovesc și să-l fac să-și înghită urina.

Să se pună în locul meu, acum mulți ani.

Îl simt ca pe un cuțit înfipt în abdomen. Cu cât îl răsucești mai tare, cu atât durerea rănii se adâncește mai tare. Din ea nu mai curge sânge, ci întuneric etern. M-am molipsit cu această molimă.

Pentru unii, eternitatea înseamnă mântuire.

Pentru mine înseamnă ispășire.

Am călcat printre cadavre ca să îmi ating scopurile. Am vărsat sânge până ce trupurile au devenit putrede.

Să fii mafiot nu este atât de ușor.

Câteodată, ajunge să-ți placă ceea ce faci.

Unii înebunesc din cauza vocilor celor pe care i-au omorât.

Alții sunt pur și simplu obligați s-o facă.

Pentru onoare față de clan, pentru respect și putere.