Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 8 - M-am trezit auzindu-ți chemarea.

M-am trezit auzindu-ți chemarea.

După o săptămână

Rosella

Îți aud chemarea.

Îți aud vocea și o simt ca pe un foc încălzindu-mi sufletul.

Un foc etern, indestructibil.

Când glasul tău mă cheamă, timpul stă în loc.

De parcă ne-am cunoaște de o viață.

Pășesc de-a lungul coridorului ce se înalţă înaintea mea, alcătuit din mii și mii de uși care duc..departe, spre nicăieri presupun. Totul este cunoscut, de parcă l-aș parcurge de o viață. Pas cu pas, căldură mă învăluie tot mai mult. O accept, pentru că știu că face parte din mine. Am nevoie de ea, așa cum și aceasta are de mine.

Există un echilibru neîntrerupt de nimeni.

O balanță.

Aici, simți totul ca pe o dorință, o necesitate. Poți cuprinde și stelele în mâini, căci ele îți vor coborâ de bunăvoie în palme.

Îți vor lumina mintea, sufletul și trupul. Pentru că-s făcute să te ghideze prin întuneric, așa cum au fost create să-ți vegheze somnul pe timp de noapte.

O figură cunoscută își face apariția înaintea mea, iar eu n-am cum să nu-mi exprim uimirea și fericirea.

O lacrimă îmi alunecă cu rapiditate pe obraz, dar n-o șterg. Ridic din colțurile gurii, formând un zâmbet trist, iar privirea mea este încețoșată de lacrimile ce continuă să șiroiască.

Mama.

Ființa căreia i-am dus dorul ani buni.

Ființa care trebuia să mă ocrotească și să-mi ofere iubire necondiționată.

Iubire.

Asta îmi lipsește.

Curaj.

Putere.

Dorința de a mă reîntregi.

Și cel mai important, o credință puternică, solidă. Căci a mea este șubredă, iar eu pot simți cum orizonturile sale se destramă, alcătuind o groapă fără fund. Pe care mi-e frică s-o înfrunt.

Este rece, întunecată, străbătută de ecouri nesfârșite. Este o oglindă spre o altă lume. N-am simțit niciodată nevoia să mă aventurez acolo, sângele înghețându-mi numai gândindu-mă la ea.

De ce îmi este frică?

De ce nu am curajul să o explorez?

De ce... nu pot să găsesc o cale să o străbat?

O cărare.

O sursă de lumină măcar.

― N-ai nevoie de lumină, când aceasta provine din sufletul tău, Rosella. Tu ești lumina, ești precum o flacăra ce se stinge decât atunci când rațiunea dispare. Ești puternică, ai trecut prin multe fără mine. Tot ceea ce faci este pentru tine, căci tu ești cea care a rămas în urma noastră, singura noastră avere. Ești cea care va rupe aceste lanțuri și va schimba mersul lucrurilor.