Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 14 - Zwei și Drei.

Zwei si Drei

Mikel

Aștept în fața reședinței de mai mult de zece minute și dracii mei deja încep să clocotească. Nu doar pentru că Antonio îmi zice o oră și întârzie, ci pentru că este viața cuiva în joc.

A unei persoane, la a cărei viață pretinde că ține.

Cel puțin așa dorește să pară. Se vede până și de la distanță ca fata aceea, Rosella îl pune pe jar. Antonio este instabil, un afemeiat și un rupe-suflete. Ea merită ceva mai bun de atât. Și nu vreau să-și piardă și ultima șansă cum am pățit și eu la rândul meu.

Până la urmă, observ cum aiuritul își face apariția şi afişez o încruntătură ce-l determină să mă privească mirat.

― Ai venit și tu, în sfârșit, frumoasa din pădurea.., adaug abțindu-mă din a răbufni.

― Doar nu te las pe tine singur-singurel, zice accectuând ultimele două cuvinte.

― Mulțumesc frumos, îi răspund dându-mi ochii peste cap.

După câteva clipe, reîncepe:

― Ați luat tot ce ne trebuie?

Rânjesc.

― La ce te referi când zici tot ce ne trebuie?

Se încruntă.

― N-am timp de prostiile tale, îmi atrage atenția. Mai avem o seară la dispoziție să aflăm unde o ține Nicolas pe Anastasia!

Aproape că mă determină să râd.

― Dar văd că ai timp să te iei la ceartă cu mine! mă răstesc. Și ai timp de vizite.

Acesta îmi evită privirea și se îndreaptă spre Uno și Dos. Le adresează câteva cuvinte și apoi vin spre mașină. Ne urcăm cu toții în autovehicul, iar Dos preia controlul volanului.

― Să înceapă operațiunea bombă cu ceas! strigă Antonio pe geam precum un aiurit.

OPERAȚIUNEA BOMBĂ CU CEAS

Antonio

În mai puțin de zece minute ajungem la Enoteca Belledonne, restaurantul unde știm sigur că Zwei și Drei își fac apariția în fiecare seară. Fie că au sau nu treabă. Eu și cu Mikel întrăm grandios în restaurant și ne așezăm lângă geam. Muzica este în toi, iar stripteuzele și fetele sexy sunt la tot pasul.

O chelneriță se așează pe piciorul drept al lui Mikel, iar acesta rânjește într-un mod atât de scârbos încât îmi vine să-l las aici și să plec. Îmi plac și mie femeile, dar nici chiar așa. De fapt, are și o soție și amândoi așteaptă un copil.

Acesta este el, mai ales când se află în apropierea unei domnițe neajutorate. Îmi întind unul dintre picioare pe sub masă și cu toată puterea, îi lovesc glezna de la piciorul stâng. Întotdeauna, fie că plouă, fie că ninge, fie că este soare cu nori sau că vine apocalipsa, știu că Mikel se va văita de durerea lui de gleznă. Acesta scrâșnește și îmi aruncă o privire învolburată, iar eu îi afișez un zâmbet triumfător.