Alia

Capitolul 2

Capitolul 2

                  — Tu?

                  — Poza asta într-o zi va costa ceva. Zice și îmi arată imaginea de pe telefon.

Eu in toată splendoarea mea cu ciorăpiori cu buline la vedere și balele ce îmi curgeau din gură.

                 — Îți dau un avans de cinci secunde să o iei la fugă. Îl anunț. Te prind și îți înfig telefonul fix în fund dacă nu ștergi poza imediat. Îl avertizez și mă ridic de pe fotoliu.

Îl fugăresc și aproape îl prind, dar reușește să intre în baie.

                — Pe ce site vrei să pun această capodoperă? Pun pariu că zâmbește ca un idiot dincolo de usa. Știu, pe baleșibuline.com. Adaugă, apoi i se aude râsul colorat.

                — Deschide ușa că dacă nu, îți dau foc! Țip și trântesc un picior în ușă.

Pe lângă mine trece un bătranel sprijinit într-un baston ce sigur vine dupa front avand in vedere gradele de pe cămașă. Știam eu că o sa fie o zi de naștere cu tematică, aceea fiind: al doilea razboi mondial.

                — Domnișoară, cu siguranță mai sunt bai in casa asta. Se auzi glasul domol al bătrânului.

                — Eu pe asta o vreau! Ridic glasul fără să îmi dau seama.

Îmi trage o privire de toată frumusețea, apoi își vede în continuare de mersul melcului.

Scot o agrafă din păr și încerc să deschid ușa. Cu tot dinadinsul vreau să îl prind pe Jacob, însă nu reușesc. Beculețul din cap se aprinde și :

               — Wanda, ce plăcere să te revăd! Pe un ton sclifosit și zâmbind ca o idioată spun, deși în fața mea nu se află nimeni.

               — De când vorbești tu cu mama și mai ales de când îți face plăcere să o vezi? Astea sunt gogoși. Zice Jacob.

               — Maimuțoiule, pregătește-te!

Ies din casă și studiez terenul amănunțit, târăsc un scaun ce este rătăcit pe acolo, îl așez sub fereastra baii unde se află Jacob și mă urc pe el. Văd cum micul șantajist râde cu gura până la urechi așezat pe closetul lui Sid, vizionând imaginea din telefon. Mă ridic pe vârfete și dintr-o dată scaunul de sub mine începe să tremure.

               — Hei, ce încerci să faci? Se aude o voce.

Prind cu mâna pervazul ferestrei, încordată să nu cad , îi raspund la întrebarea întrebătoare tipului din spatele meu:

               — Învăț să dansez macarena.

               — Nu vrei să faci asta.

               — Bine, recunosc, fac o serenadă cântând coco jambo sub fereastra unei băi.

               — Furtul din locuințe se pedepsește aspru. Formulează tipul.

              — Aparențele sunt înșelătoare. Reușesc să îngân.

Încep să sughit și văd cum degetele unul câte unul alunecă de pe pervazul de care mă țin. Mă las pe spate, zăpada îmi amortizează căderea și când deschid ochii în fața mea se află nesuferitul de Aidan fluturând cătușele în aer.

               — De data asta nu mai scapi. Mormăie el.

               — Zi zău cu limba scoasă.