Alia

Capitolul 10

Capitolul 10

Oricât aș ruga divinitatea pentru o amărâtă de lacrimă, e clar că nu o să apară. Fac o față ca a unui copil cu pampersul plin, mă uit în ochii lui verzi și flutur din gene de parcă sufăr de vreo boală, crezând că rezolv ceva, dar el mă privește încruntat și pufăie. Sigur mă omoară!

              — Alia, iubito! Se aude glasul trădătorului de Robert.

La dracu'! Ce noroc are morsa că sunt spânzurată de Lucifer, căci altfel de mult îi croiam țeasta.

Black mârâie și îmi trage o uitătură venită din străfundul iadului apoi mă așază cu picioarele pe parchet și, sunt ținta spre Robert. Îl privesc fix în ochi, îmi strâng pumnul și fără să mă gândesc îi trag una în bot. Nu fac nici măcar un pas că mă prinde de mijloc și ridică mâna să mă lovească. 

            — In locul tău nu aș face asta. Vociferează Black facându-și prezența lângă noi. Se uită la Robert într-un mod ce mă sperie. Ia mână de pe ea, acum! Mârâie cu pumnii strânși. 

            — Nu te băga, este a mea! Exclamă morsa idioată ce îmi strânge cu putere talia.

            — Cine e ăsta? Mârâie Lucifer privind în continuare la mamiferul din marile polare, cu maxilarul încleștat.

            — Da', cine îl cunoaște?! Dau din cap și ridic din umeri.

Nici nu-mi dau seama când Black îl prinde de gât și îl ridică în sus, apoi îi trage un cap în gură și un croșeu în abdomen. Îl văd pe Robert pe jos sângerând și smiorcăit de durere si mă pufnește râsul. Dar când întâlnesc privirea lui Black atințită pe mine înghit în sec și o iau la fugă.

 Intru într-o cameră, caut un loc unde să mă ascund și în lipsă de idei mă bag într-un dulap. 

Stau de mai bine de cinci minute în sifonierul Jessicăi rugându-mă să nu fiu descoperită, dar ca de obicei nu am eu norocul ăsta. Aud cum ușa de la intrare se deschide, apoi cum niște gheruțe zgârie ușile dulapului și imediat îmi dau seama că este Max. A venit să mă salveze! Ce câine inteligent am! Scot capul din ascunzătoare și când întind mâinile să-l iau pe puricos, în picioare în fața mea stau Lucifer, Max și Xena.

              — Terminator chiar este un cățel deștept. Spune Black pe un ton amuzant, apoi intră în dulap lângă mine și închide ușile. 

O, nu! Dacă lupul își schimbă parul, eu trebuie să-mi schimb ideile. 

                — Adevărul este că habar nu aveam că o să intri fix în baia în care eram eu... voiam doar să ies de acolo, de asta am făcut ce am făcut. Bâigui, apoi tresar când Lucifer își așază lopețiile pe coapsele mele și mă așază în brațele lui. 

Dumnezeule, miroase atât de bine! Scutur din cap să-mi iese tâmpenile și încep să mă smucesc pentru a scăpa de atingerea lui.

             — Potolește-te, nu-ți fac nimic din ce nu vrei și tu. Șoptește în urechea mea chicotind.

Dar, ce vreau eu să-mi facă?! Nu vreau nimic. Sau vreau? 

            — Lasă-mă să ies de aici ! Rostesc cu greu mulțumită contactului dintre trupurile noastre.

            — De ce? E atât de frumos printre hainele ce presupun că sunt ale Jessicăi și mai ales că este întuneric. Nu o să vadă nimeni ce o să-ți fac. Comentează râzând.

Cu mâna încep să-l mângâi încet pe piept, îl aud cum oftează, dar continui până ajung la gât, apoi pe față și când dau de ochi îmi bag două degete în ei așa cum am văzut în filmele cu karatiști.