Alia

Capitolul 15

Capitolul 15

Începe să râdă cu poftă la auzul celor spuse de mine și mă trage lângă el atât de aproape încât îi simt respirația pe piele.

            — Nostimă fără să fie răutăcioasă! Exclamă când se oprește din râs.

Arată bine capra roșcată care a dansat lasciv cu curvul. Vine spre noi zâmbind și cu încetinitorul își bagă mâna prin păr și flutură din gene.

            — Hei! Pe un glas pițigăit salută.

Parcă a inhalat heliu așa are vocea.

            — Nu ți-a făcut nimic, ești în regulă? Adică nu a pus mâna, nu a pus gura pe niciunde? Îmi arăt dantura și o privesc cu sprâncenele arcuite.

            — Ce se întâmplă? Întreabă nelămurită.

            — Soțul meu, arăt cu mâna spre Black, suferă de deficiență mintală. Sunt puține momentele în care este lucid și m-am temut să nu cumva să-ți fi făcut ceva rău. Îi aduc la cunoștință.

 Zâmbesc viclean și mă uit când la capră, când la curv care e cu ochii ieșiți din orbite și gura căscată.

            — De când a avut accidentul, sărăcuțul, nu înțelege că lucrurile acolo jos nu mai sunt ca altă dată. Oftez și dau din cap.

Black este înmărmurit, iar căprița roșcată mă privește și înghite în sec. Zâmbesc ca și cum fac reclamă la pasta de dinți și strâmb din năsuc.

            — Ce accident? Se interesează mamiferul paricopitat.

Fără să stau pe gânduri scot perlă după perlă pe gură.

            — Un castor a atentat serios la... ouțele lui. Îmi așez mâna la frunte și oftez adânc. Doctorii din pacate nu au mai putut face nimic. Adaug pe același ton necăjit.

Lucifer scoate sunete guturale și flăcări pe nări. Cretinozaurul, cretinozaur rămâne! Doamne, ce mă bucur de toată această situatie! Sunt dată dracului și îmi place de mor. 

             — Zerourile i-au fost eliminate, nu mai poate să facă nimic fizic cu jucăria, dar în mintea lui... nu știu ce să mă fac cu el. Informez cucuveica.

             — Ești așa tânăr. Îmi pare rău. Surprinsă de sumedenia de informații zice ea.

             — Asta nu este tot, draga mea. Suferă și de vânturi zici că are optzeci de ani nu le mai poate ține în pantaloni. Toate bolile posibile au căzut pe capul lui; intoxicație alimentară, îi cad dinții și părul, s-a apucat de băutură. Cu greu mă abțin să nu râd când văd mimica feței lui Black, și durerea de pe chipul roșcatei.

             — Meriți premiul pentru cea mai loială și bună soție. Mă mângâie ușor pe umăr și zâmbește.

Normal. Dacă nu eu atunci cine? Lângă noi apare Jessica cu botul întors. Respiră alert și are o privirea de om nebun.

             — Nu pot să cred! Doar jumătate, doar atât! La dracu ia o grămadă de pastile dacă la intrare îi moare? Țipă ca o nebună apoi se rotește și se așază la masă.

             — Este sora soțului meu, la fel de retardată ca și el...

             — Îmi pare rău! O seară plăcută în continuare. Pronunță căprița roșcată și pleacă.