Alia

Capitolul 3

Capitolul 3

              — Max, arăți într-un mare fel! Îl iau în brațe și mă învârt prin cameră cu el.

Cu unghiile făcute cu negru, părul tot șuvițe verzi și cu două fundițe galbene la urechi, Max o să frângă multe inimi. Stilul punk îl prinde de minune.

Începe să mârâie și își arată colții.

             — Sh! Să nu îi spui nimic bunicii. Mâine la prima oră după ce ne trezim o să te fac la fel cum erai, adică normal. Îi dau un pupic și ne punem la somn.

Dacă lenea ar durea, aș fi de mult tăvălită pe jos de durere. Târăsc picioarele până la bucătărie unde aș vrea să pocnesc din degete și să apară repede un ceai fierbinte.

             — Bună dimineața! Zice bunica și se așază lângă mine la masă. Ce faci, pufarină așa devreme? Întreabă și îmi mângâie părul.

             — Bună dimineața ! Azi sunt pufulete nu pufarină. Îngân. Ceai, caut de dimineață.

             — Pufarină când ești? Întreabă pe un ton amuzant.

            — Când mănânc pufarine. O informez.

Dă ochii peste cap și începe să râdă. Doamne, cât pot să o iubesc!

            — Ai auzit ce zic ăștia la știri? Mă întreabă, apoi se rotește și pune ceai în căni.

Nu știu cum sunt alți bunici, dar bunica mea este înnebunită după știri și horoscop. Dacă bagă ăia reclamă o oră, ea stă neclintită și așteaptă să vadă ce face leul în ziua aceea.

            — Sigur nu ceva bun. Spun și sorb din cana cu ceai.

            — Hoții, care sunt suspectați de aprope treizeci de furturi din locuințe, cică ar fi prin zonă. Zice serioasă.

O privesc și mă pufnește râsul când văd cât este de îngrijorată.

             — Locuiești cu Cici Cian în casă, dețin artele marțiale la perfecție, stai fără grijă. Zic și încep să gesticulez cu mâinile prin aer.

Se uită mirată și oftează.

             — Cine e ăsta, Crichi sau cum îl cheamă? Se încruntă.

Are obiceiul să pocească diferite cuvinte, dar asta este epic. Încep să râd ca o apucată când văd cum încearcă să pronunțe corect.

              — Buni, e vorba de Jackie Chan, ăla din filme. Știe kung fu panda, kung fu colo...

Am băgat-o mai rău în ceață.

              — Aaaa... și tu ești ăla?

Cum naiba să nu o adori? E cea mai cea dintre cele mai cele și e a mea.

              — Un fel de Cici in ciai sunt și eu, dar eu nu știu kung fu panda, eu știu kung fu' colo.

Îi plasez un sărut pe obraz și o strâng tare în brațe. Sincer sunt îndrăgostită de ea, este adorabilă!

Aprind câteva lumânări parfumate, pun niște muzică ambientală, în cada plină cu apă vărs ulei esențial de levanțică și câteva picături de ulei de migdale. Aproape adormită ies din apă și când văd cum arăt încep să țip. Îmi pun un prosop pe mine și cobor în living.

            — Bunii! Strig ca disperata.

            — Sunt în bucătărie! Se aude.