Alia

Capitolul 5

Capitolul 5

Știu sigur că nu o să-l sărut niciodată și tocmai de asta spun niciodată. Nu aș putea să unesc buzele mele dulci cu ale unui polițist.

               — Dumnezeule! Știam că mereu ești pusă pe șotii și nu ai stare, dar chiar să faci în halul ăsta. Declară Cal în urma povestirii mele cu ce am făcut în ultima perioadă. Apropo, m-a întrebat Robert de tine. Adaugă și începe să râdă.

               — Cal, nu am chef de asta. Spun posomorată. Nu vreau să mai am de-a face cu un astfel de personaj. Completez și mă îndrept spre masa unor clienți pentru a lua comanda.

Un tip masiv, călărește canapeaua sau o tipă este sub el, habar nu am că nu reușesc să văd. Ho, mă nebunule că o rupi! Scot zgomote guturale pentru a întrerupe preludiul ce se desfășoară în fața mea, dar lacomul ăsta mănâncă din divan.

               — După ce termini de făcut găuri la canapea, să o iei în spate și să pleci cu ea. Proclam apoi mă sucesc și mă întorc în spatele tejghelei unde se află Cal.

Este un hotel la câteva străzi mai încolo, dar nu, trebuia să vină într-un bar să își rezolve nevoile. Clar o să-i dau foc divanului, căci eu nu mă mai așez pe el.

                — Na, uită-te și tu! Zic și îi fac semn lui Cal să vadă ce am fost obligată să văd. Cheamă, pompierii, salvarea, ceva... sigur pipernicita de sub el nu mai trăiește, sau nu mai are mult și își dă ultima suflare! Dau ochii peste cap și oftez.

Râsul lui Cal este contagios și mă pufnește râsul. Își pune mâna după gâtul meu și îmi șoptește la ureche:

               — De cateva seri, vine cu câte o fufă și o îngroapă fix pe sofa aia. Mi-a zis Brenda că îl cunoaște și cică este un adevărat craidon.

Ce?! Adică eu am făcut curat în locul unde imbecilul ăsta se crede la rodeo? Mă întorc la masă și:

               — Te crezi picamer, sau are ea chiloții de piatră?  Cu voce tare întreb când ajung lângă ei.

Descopăr o blondă cu rujul roșu întins pe bot și deasupra lui, atunci când tipul ia o pauză la auzul întrebări mele. În clipa asta sunt măsurată din cap până în picioare și înapoi de înfometat, care se ridică și mă privește de la înălțime. Fără să mă uit la el întreb blondina ce de-abia respiră:

                — Salvarea sau direct pompele funebre? Ridic din sprâncene și gesticulez.

Serioasă las capul pe spate pentru a întâlni ochii ce mă urmăresc și găsesc schițat un zâmbet în colțul gurii și o privire vorace. Când deschide gura să zică ceva, din spatele meu se aude Cal:

                 — Cu ce să vă servim?

Ochii de un verde amețitor mă țintesc în continuare, iar eu nici de-a naiba nu las să arăt că mă sperie.

                 — O vreau pe ea ca desert! Mârâie și arată cu degetul spre mine, apoi se apleacă la nivelul feței mele.

                 — Nu este în meniu. Pe un ton amuzant îngână Cal și îmi vine să îi dau cu tava în cap.

Își mușcă buza de jos și zâmbește șarmant privindu-mă fix în ochi. Îți place să te joci?! Hai să ne jucam! Ling buza inferioară și o mușc încet, îmi așez mâna pe pieptul plin de mușchi, afișez cel mai seducator zâmbet al meu, apoi bag mâinile în parul lui și îi șoptesc la ureche: