Alia

Capitolul 25

      Capitolul 25

 Inima lui strigă după inima mea. Dar, nu pot și nici nu vreau să trec peste întâmplarea pentru care în seara asta mă aflu aici. Trebuie să învețe să lupte și cel mai important... să fie el, cel adevărat. Fără măști sau învârtit în jurul cozii. 

      — Tot ce-ți pot spune este că nu sunt o jucărie pe care să o arunci când te saturi de ea. Îl privesc în ochii verzi și zic sigură pe mine.

      — Nu înțelegi că nu vreau pe nimeni altcineva? M-ai îndrăgostit, nesuferito. Susură aproape de buzele mele.

      — Fapte nu vorbe! Și acum dă-mi drumul, am un pariu de pierdut. Mârâi împingându-l. 

Doar un singur pas fac și ma prinde de mână. 

      — Nu te pot obliga să fi a mea dacă nu asta îți dorești. Dar promite-mi un singur lucru. Nu te schimba pentru nimeni niciodată. Șoptește și mă ia în brațe. Nu am avut intenția să te rănesc. Completează, apoi mă eliberează. 

 Nu mai contează Alex, doare la fel de tare!  Se pare că renunță când aude de fapte. Nu m-am înșelat! Eram sigură că așa se va întâmpla. Totuși ar fi fost frumos să aud din gura lui că nu va face de bunăvoie toate tâmpeniile ce i le cer. 

Mă iau toți dracii când îl văd pe Robert cum vine agale cu Rebecca. Ce dracului căuta morsa aia dobitoacă aici? Black mârâie și respiră alert la vederea lor. 

      — Dede, ce plăcere să te revăd. Pe un ton sarcastic ciripește mamiferul din mările polare. 

Lucifer mai are puțin și îi sare la gât. Se uită la el într-un mod ce mă sperie. 

      — Robert, ai adus șervețelele? După ce o să câștig pariul, sălbatica va uda pământul cu lacrimile. Batjocoritor măcăne rața plouată. 

      — Știi, trebuia să-i ceri o groapă, pentru că acolo vei ateriza când voi termina cu tine. O lămuresc râzând. 

      — Ce ați văzut la ea? Sincer nu vă înțeleg. Robert, verișorul meu scump și drag te poți spăla pe cap cu ea, dar Black, tu ești al meu. Mârâie ca o cățea ce e.

Morsa este neam cu pipernicita. Hm.

      — Margareto, dacă te scuip începi să înoți! Spun printre dinți. 

Lucifer se întoarce spre mine, îmi mângâie cu delicatețe obrazul și trece cu degetul peste buza inferioară, mă ridică în brațe și îi înconjor mijlocul cu picioarele, apoi mă sărută ca un flămând. Dumnezeule, sunt în rai! Poate este un înger al întunericului, dar mă face să simt ce doar un bărbat adevărat ar putea să o facă. 

      — Black! Țipă sfrijita. 

      — Eugenia, uită-te bine pe cine strâng în brațe și pe ale cărui buze le sărut! Ea este ce tu nu o să fii nici dacă te mai naști odată. Articulează zâmbind. 

      — Numele meu este Marg... Rebecca! Urlă ca isterica slăbătura. 

      — Nu mă interesează numele tau, nu mă interesezi tu. Stăpân pe el îi aduce la cunoștință. 

Aș fi o mincinoasă dacă nu aș recunoaște că îmi place de mor ce aud. Da, sunt o zăpăcită, zurlie, nebună și epitete ar fi destule, dar se pare că el mă place și așa. Să ne înțelegem, asta nu înseamnă că uit poza aia cu ei doi goi în pat. Robert îmi trage o uitătură urâtă, apoi o ia pe Margareta și se pierd în multime.