Alia

Capitolul 13

Capitolul 13

Ce să fac? Să-mi cer iertare? Aha, vezi să nu!

         — Sună-mă. Mă rotesc și îi șoptesc Bellei.

         — Nesuferito, ce mai aștepți? Nerăbdător întreabă Lucifer.

Scot telefonul din buzunarul gecii atunci când sună și răspund:

         — Da, buni... nu... da... nu pot să vin, vecinul de vis-a-vis mi-a luat cheile. Nu... da... nu blegul ăla de polițist... da violatul... să-i spun ca vii și îi retezi anaconda? Black se uită la mine împietrit de cele auzite și cu zâmbetul șters de pe buze. Vrei să vorbești cu el? Ți-l dau la telefon? 

          — Doamna Maria, îmi cer scuze, o să vină imediat acasă! Strigă Lucifer când întind telefonul spre el. 

Am fraierit farfuza. Vine lângă mine, îmi înmânează cheile și mă lovește încet peste nas cu degetul.

          — Mi-a fost dor de tine. Susură în părul meu, apoi face un pas în spate.

Zâmbesc, după imi dau ochii peste cap și încep să mă strâmb. Urc în mașină cu Debra și Bella și blochez ușile, apoi bat un cinci cu puștoaica și începem să râdeam ca zăpăcitele.

          — Alex, balaur fără minte, ce țeapă ți-ai luat. Bella scoate capul pe geam și pe un ton amuzant îi aduce la cunoștința fratelui său. 

Scot limba la el și îi arat degetul mijlociu, apoi pornesc vertiginos. 

Ajunse acasă intrăm în bucătărie unde dăm peste bunica și Jacob.

            — Alia, peste două zile este crăciunul și cum bine știi, mergem la cabană. Mă anunță buni. Anul ăsta va fi unul special, vom fi cu toții ca o mare familie. Adaugă zâmbitoare.

În fiecare an de sărbători, ne petrecem craciunul în munții Adirondack. Este un loc absolut mirific. Stai care toți?

            — Du-te să vorbești cu Wanda, se pare că vrea să fie rugată de tine pentru a-l lăsa pe Jacob cu noi. Mă informează bunica.

Ce?! De când mă rog eu de coțofana aia? Ce este biserică să mă rog în fața ei?

            — Fraiere, stai acasă! Exclam privindu-l pe maimuțoi și mă trântesc pe scaun.

Se uită la mine cu barba tremurândă și cu lacrimi în ochi. Zici că e milog cu mutra aia. 

            — Dar, vine și Bella, și vreau și eu. Pe un ton plângăcios murmură.

            — Ți-am zis că vom fi cu toții! Ridică buni vocea și își proptește mâinile în șold. Bella, Jacob, Sid, Debra, Jessica. Îi enumeră pe degete. 

            — Numai lume bună. Rostesc, apoi îmi dau ochii peste cap.

            — Alia! Strigă buni și își arcuiește sprâncenele.

Bat în ușa casei Wandei și când deschide cât pe aici să fac infarct. Îmbrăcată într-un halat de baie, cu o cremă mov pe față, colac peste pupăză cu un castravete pe un ochi și cu o țigară în bot, mă măsoară din cap până în picioare și înapoi.

            — Ce vrei, infractoareo? Scuipă coțofana întrebarea. 

            — Flacăra violet, Jacob vine cu noi. Scurt îi aduc la cunoștință și mă sucesc să plec.

            — Asta s-o crezi tu! Boscorodește în spatele meu, apoi izbește cu putere ușa. 

În living o văd pe Debra cum îl ceartă pe Max că nu știu ce pereche de pantofi i-a ros.