Alia

Capitolul 24

Capitolul 24

 Nici nu vreau să mă gândesc cum o să reacționez dacă anaconda a flocăit veverița Margaretei. Îi tai, îi feliez pe amândoi. Nu glumesc absolut deloc! 

      — Iubito! Exclamă și încearcă să se ridice din pat. 

Cristoșelule ține-mă calmă, că altfel îi jumol tot părul din cap. Jessica și Debra scot sunete guturale și sunt aproape gata de atac. 

      — Cum ai putut nenorocitule să-i faci așa ceva? Spune nenorocitule! Drept pedeapsă pentru voi o să-mi țin respirația. Nenorocitule! Urlă Debra ca apucată. 

Doamne, ferește, apară și păzește! 

      — Aduc lumânările. Surâde Jess privind-o. Alia, dă-mi cuțitul ăla să-l rezolv! Mârâie lângă mine cu mâna întinsă. 

Lucifer se uită încurcat când la una când la alta și prinde o pernă în brațe. 

      — Nu înțeleg nimic. De ce sunteți așa agitate și cu gânduri criminale? Mirat întreabă din vârful patului. Iubito, ce s-a întâmplat, ce am făcut? Se interesează privindu-mă nevinovat. 

      — Îți explic eu, nenorocitule! Ai înșelat-o cu scheletronul ăla de Rebecca sau cum dracului s-o numi. Nenorocitule! Țipă strâmbându-se, Debra. 

Așa fii dură, nu te lăsa! 

      — Alia, lasă-mă să-i fac cunoștință cu lama cuțitului. Bucăți te fac! Cu barba tremurândă și cu o uitătură venită din străfundul iadului formulează Jessica. Tu ce tot ai de folosești apelativul nenorocit? Se întoarce spre Debra așteptând răspuns. 

      — Păi, daca așa este! Hai să-l ucidem! Pornite pe treabă se apropie cu pași mici. 

      — Nu omorâm pe nimeni. Murmur, apoi oftez. 

Black zâmbește la auzul celor spuse de mine, iar nebunele se uită încruntate. 

      — Nu înainte să aflăm adevărul. Bombăne și iau loc pe canapeaua albă din dreptul ferestrei mari.

Fetele își încrucișează mâinile la piept și bat pe loc cu piciorul de parcă ar urma să cânte o melodie și să danseze. Lucifer își plimbă ochii când spre ele când spre mine, dar fără să scoată un sunet. Dacă arunc cu veioza neagră de pe dulap sigur îi sparg tărtăcuța.

      — Deci... Pronunț.

      — Eu... adică... habar nu am despre ce e vorba... Bolborosește el. 

      — O drujbă, saci de plastic, un ferestrău... Oare ce îți trebuie când omori pe cineva?! Cu ochii ațintiți pe tavan mormăie Jess. 

      — Sper că nu mă întrebi pe mine. Trădătorule, ai cadă? Îl interoghează Debra, masându-și încet burtica. 

      — Cred... Da! Șoptește bulionul speriat. 

      — Foarte bine! Îl băgăm în cadă. Prima dată îi tăiem un ouț, după trei degete și mai apoi sculamentul. Râzând ca în filmele de groază ne informează Debra. 

Situația în care ne aflăm este tragic comică, ba îmi vine să râd, ba să iasă dracul din mine. 

      — Terminați cu astea. Serios! Mă înspăimântați și nici măcar nu știu ce am făcut. Cu o mână la frunte rostește el. 

Se preface al dracului de bine. Dar, dacă nu minte și chiar nu știe ce s-a întâmplat? 

      — Rebecca mi-a trimis o poză cu voi doi, goi, fix în patul în care ești acum. Înghit în sec și cu greu mă abțin să nu-i rup toate oscioarele.