Alia

Capitolul 12

Capitolul 12

Buzele lui stau lipite de ale mele, ochii îi sunt fixați pe ai mei, cu o mână îmi mângâie părul, cu cealaltă talia. Încerc să ies din strânsoarea mâinilor ale căror atingere pare lavă și încep să mă zbat ca o nebună din ospiciu.

            — Dacă vrei să mă plictisești, să știi că funcționează. Rostesc privind perechea de ochi verzi atunci când fac contact cu podeaua.

            — Alta moare și bărbat ca mine nu are, iar tu spui că te plictisesc. Pufăie.

            — Sunt genul care nu are nevoie de un bărbat pentru a fi fericită. Stăpână pe mine îi explic.

Mârâie și își bagă o mână prin părul negru, se rotește spre masa unde sunt Jessica și Caleb, apoi bolborosește ceva doar de el știut. Nu știu ce mă enervează mai rau, faptul că nu m-a sărutat, deși era foarte simplu, sau că joacă un joc la care eu sunt total pe dinafară.

            — O să ajungi în iad! Exclam ațintindu-l cu privirea atunci când ajung lângă masă. 

            — În regulă, o să-ți păstrez un loc lângă foc. Mărturisește râzând. 

            — Nu mă sperie pe mine puțin foc. Mă strâmb, îmi iau lucrurile, apoi ies din cafenea.

Afară sumedenia de steluțe argintii ce cad din cerul mult prea încărcat, dansează cu vântul și îmbrățișează într-un final pământul. Închid ochii și îmi las capul pe spate, astfel simțind atingerea rece și pufoasă a fluturilor albi. 

             — Îți este frică de mine, nu de foc. Șoptește Lucifer în spatele meu.

Ochii lui mă sfredelesc și zâmbetul ce îl are prezent pe mutră mă imploră să fie șters. 

             — Iubărețule, lasă-te puțin. Cu o voce de pisică în călduri cer curvului.

Se apleacă până ajunge la nivelul feței mele, normal cu același zâmbet cretin pe mecla aia frumoasă, și ridică din sprâncene. Îmi strâng pumnul și fără să mă gândesc de două ori, îi trag una cât să mă țină minte. Acum eu sunt cu zâmbetul pe buze, iar el, ăla care se strâmbă. 

             — Era o gluma. Reușesc să rostesc cu greu.

            — Eu nu râd. Mârâie cu privirea ațintită pe mine. Apropo, frumos croșeu de dreapta. Completează și mă ridică în brate.

            — Alex, las-o! Vociferează Aidan.

Nu scap bine de unul, că apare altul! Ăștia sunt mai rău ca ciupercile după ploaie! 

            — De data asta nu mai scapă. Mormăie Black și își bagă mâna în părul meu.

            — Ți-am zis să o lași! Prezent lângă noi exclamă Aidan și mă trage din mâinile curvului.

Se uită unul la altul de parcă ar vrea să se omoare.

            — Ștrumf, ești bine? Cere răspuns polițistul.

Lucifer scoate sunete guturale și are pumnii strânși, respiră alert și se uită când la mine când la Aidan.

            — Ia mâna de pe ea! Nu mă face să-ți rup oasele! Pe un ton răgușit și vizibil mânios țipă.

La dracu'! 

             — Ea, nu este ca alea cu care îți place să umbli! Pronunță Aidan. Ai douăzeci și cinci de ani, bagă-ți mințile în cap odată!  Adaugă și mă trage mai aproape de el.