Alia

Capitolul 26

Capitolul 26

      — Trebuie să te sărut! Susură aproape de buzele mele. 

Ridic capul și mă uit în ochii lui superbi, zâmbesc, apoi:

      — Păi dacă așa trebuie. Bâigui tremurând datorită frigului și ploii. 

Zâmbește dulce, cu grijă mă ridică în brațe, îmi mângâie părul și îmi dă un pupic scurt pe nas, apoi mă saruta de parcă viețile noastre depind de asta. Oh, m-am îndrăgostit! A reușit să intre în sufletul meu așa cum nu a făcut-o nimeni niciodată. 

      — Dormi cu mine? Șoptesc și îl mușc de ureche.

      — Da! Exclamă și îmi trage o ventuză. 

După ce m-a dus pe brațe până în cameră, am făcut duș, separat, și am adormit în brațele lui. Există șapte miliarde de oameni pe pământ, iar tot ce-ți trebuie este doar unul. Eu l-am găsit! E ciudat cum o farfuză masculină se poate transforma dintr-un tip arogant, infatuat, în unul îndrăgostit de o singură femeie. 

Când băieții rai iubesc cu adevărat, îți arată o sensibilitate ce nu credeai că o au. Lucifer, Black, Alex, spaima chilotilor, chibrit umblător, picamer, este bărbatul ce îmi electrizează întreg corpul. De când l-am văzut prima oară am știut că apariția lui îmi va da lumea peste cap. 

Mă trezesc sub asediul mângâierilor și pupăturilor.

      — Bună dimineața, iubito. Mormăie și mă strânge la piept. 

E atât de plăcut ce simt. Acum o înțeleg pe Jess, e frumos să fi îndrăgostit. În viața dacă nu ai iubire, nu ai nimic. Deschid ochii și mă pufnește râsul când îl văd îmbrăcat cu pantaloni mei de pijama. 

      — Râzi, nesuferito, râzi. Spune și începe să mă gâdile. Va trebui să-mi aduc haine, nu vreau să port ba rochia Debrei, ba pijamalele tale. Arăt bizar. Adaugă zâmbind pe sub mustăți. 

      — Îmi este foame. Rostesc și mă ridic. Hai să luăm micul dejun. Zic strâmbându-mă. 

Mă întorc cu spatele când rămâne în boxeri, apoi tresar când își așeză mâinile pe mijlocul meu și mă sucește cu fața spre el. 

      — Te iu...

      — Alia, trezește-te! Se aude bunica de la parter. 

Te... ce? Of, buni! Las curvul să se îmbrace și cobor scările cu grijă, am piciorul în gips, nu vreau să am și gâtul. Intru în bucătărie și la vederea mea, bunica rămâne perplexă. 

      — Ce s-a întâmplat? Pufarina, ce ai făcut? Mă interoghează măsurându-mă din cap până în picioare. 

Cristoșelule, iartă-mă!

      — Am jucat fotbal. Mint cu nerușinare. 

      — Cu cine? Vrea lămuriri.

Pe ușă intră rânjind Jacob și beculetul din cap mi se aprinde. 

      — Cu Jacob! Pronunț fluturând din gene. 

      — Voi doi jucați fotbal doar pe calculator. Deci cum este posibil să te fi accidentat în halul ăsta? Continuă bunica cu interogatoriul. 

      — A...aaa. Bolborosesc. 

      — Am cinsprezece ani, sunt la liceu în primul an și deja sunt bărbat. Mi-a crescut mustața! Se maimuțărește puștiul și se așeza la masă.