Alia

Capitolul 7

Capitolul 7

Sunt atât de aproape de buzele lui încât îmi vine să urlu. Îi simt respirația cum cade pe fața mea și când ridic privirea mă lovesc de doi ochi verzi care mă sfredelesc. Trasul de par a luat sfârșit de câteva secunde, iar mâna din părul meu este acum pe obraz și o simt de parcă ar fi magmă. Îmi mângâie chipul încet, iar cu degetul îmi masează buza inferioară, mă aduce cu urechea la gura lui și:

               — Visează în continuare! Șoptește, apoi începe să râdă zgomotos.

La dracu'! Asta înseamnă că m-a recunoscut de la început și doar s-a jucat. Fir-ar! Nu pot să cred că eram pe punctul de a mă lăsa sărutată de Lucifer.

                — Am ajuns! Se aude Noah și parchează mașina.

Deschid portiera și ies ca arsă din brațele lui Black, îl aud cum mârâie, dar nici nu îl bag în seamă. Mă îndrept spre Noah, îl prind de braț și intru cu el în încăperea unde se ține petrecerea.

                — Și, iubitul tău? Întreabă blondinul.

                — Nu este iubitul meu! Exclam și dau din cap.

Caut cu privirea pe cineva cunoscut și într-un colț singură si posomorată o vad pe Jessica, fostă colegă de liceu și bună prietenă. Îi mulțumesc blondului pentru tot, apoi mă îndrept spre Jess.

                — Unde este Jose Armando? Țip și o prind de mijloc.

În liceu se îndrăgostise de un spaniol, Santiago, sau ceva de genul și mereu râdeam de ea spunându-i că tipul făcea parte dintr-o telenovelă proastă.

                — Alia! Zăpăcito, de când te aștept, am crezut că prind rădăcini aici. Urlă în urechile mele apoi mă prinde în brațe.

Acum îmi aduc aminte că trebuia să mă întâlnesc cu ea, m-a telefonat acum câteva zile și mi-a zis că suntem la aceași facultate, dar bineînțeles, la cât sunt de aiurită am uitat.

                — Santos, bântuie pe aici, pe undeva. Strigă și își dă ochii peste cap.

Eram pe aproape, Santos, Santiago, Jose Armando, tot pe acolo e! O iau de mână și o trag după mine, până la masa cu bauturi, de unde iau două pahare de punci.

                — M-a întrebat Robert de tine. Mă anunta și flutură din gene. Mi-a zis că îi este dor de tine și să pun o vorbă bună pentru el. Completează Jess.

Morsa aia idioată se pare că a întrebat tot New York-ul de mine. Dupa ce era să fiu luată de asistența socială din cauza lui, mai are și tupeul să se intereseze de persoana mea.

Privirea îmi cade pe Black care dansează lasciv cu o roșcată. Se uită la mine și își linge lent buzele, imi face cu ochiul, apoi continuă coțăiala cu cucuveica din brațele lui. Mă strâmb caracteristic mie si îi arăt degetul mijlociu, după care mă întorc cu spatele.

                   — Cine e brunetul ăla înflăcărat? Întreabă Jess ridicând din sprâncene. Ce privire obscenă are! Adaugă întoarsă acum cu fața spre el.

                   — Nimeni! Bâigui și îmi rotesc ochii.

Îl văd pe Aidan și mă apucă toți draci când îmi aduc aminte prin ce am trecut, cu doar câteva ore în urmă. Iau un pahar de pe masă și sunt țintă în direcția lui. Când ajung la masa unde mai sunt și alte persoane, trag aer adânc în piept, apoi torn în capul lui Aidan conținutul paharului. Râsetele celor prezenți se fac auzite, iar polițistul se ridică brusc de pe scaun și mă ațintește cu privirea. Cred că am îmbulinat-o!