Alia

Capitolul 17

Capitolul 17

           — Adică... vrei să spui că... Mă bâlbâi și îl privesc ulită.

           — Ce? Uite ce scrie pe pachetul de făină: dacă nu ai ouă proaspete nu-ți iasă cum trebuie compoziția. De unde ști că nu? Se minunează. Am cele mai bune ouă. Zâmbește și îmi face cu ochiul.

Cristoșelule, tine-mă că-i sparg mutra! Eu mă gândeam că îmi spune cele două cuvinte magice, și cretinozaurul ăsta citea prospectul făinii.

             — Mai mult ca sigur se referă la ouăle de găină, nu la alea de curv. Suspin adânc cu ochii ațintiți pe el. 

Fierb în interior și nu mă pot abține să nu-i sar la gât. Mă ridic de pe scaun, îi iau punga din mână, apoi vărs pulberea pe el. 

             — Dă-o-ncolo de pizza. Ai chef de joacă, nu îți este foame. Mormăie, apoi se întoarce și deschide frigiderul de unde ia o bucată de tort.

Vine spre mine cu zâmbetul larg pe buze și mișcând alert din sprâncene. 

             — Sunt însărcinată! Exclam fluturând din gene atunci când ajunge în dreptul meu.

             — Da, însărcinată, nu bolnavă. Râzând zgomotos mă mozolește cu tort pe față.

Se apleacă și începe să îmi lingă obrazul. Scoate sunete de parcă face sex, iar eu mai am puțin și leșin dacă nu încetează. Deschid ochii, apoi sar ca o broască spre capul lui. Vreau să-i smulg toate firele de păr din tărtăcuță. 

             — Jackie Chan, ce încerci să faci? Întreabă fantoma zâmbind.

            — Să-ți fac freza. Lasă-mă să te chelesc! Țip nervoasă.

Râde cu atâta poftă încât îmi vine să-l omor. 

            — Ești prea înalt, coboară de la etaj că de nu mă urc pe un scaun și tot îți trag un pumn. Mârâi cățărată pe el.

Își așază mâinile mari pe fesele mele și brusc încremenesc. Cu picioarele îi înconjor mijlocul și când în sfârșit sunt mai înaltă ca el, nu mai fac nicio mișcare.

            — Hai, Tyson coafează-mă.  Susură zâmbind drăcește.

Îl mângâi gingaș pe obraz, trec ușor cu degetul arătător peste buzele cărnoase, apăs fin nasul perfect. E pierdut. Apoi mă strâmb, îi bag degetele în ochi, și subit sunt cu picioarele pe podea.

             — Doamne, Dumnezeule, îmi scoate ochii! Declară scărpinându-se la obloane.

Na curvă masculină ce ești, așa meriți! Dacă nu te las chel, măcar fără ochi să te las. 

             — Fantoma Casper, urmează zerourile dacă mă mai atingi. Îi aduc la cunoștință.

Deschide gura să-mi dea replica, dar în bucătărie își face prezența bunica. Înghiontesc cu cotul spaima chiloților și inopinat ne arătăm dinții prin zâmbete forțate.

            — Ce faceți aici? Cere răspuns cu mâinile proptite în șold.

            — Ne iubim?! Rânjesc, apoi înghit în sec.

            — Fantomas și prăjiturică cu glazură este ceasul trei. Ziua nu vă puteți iubi? Spune și trece pe lângă noi.

Ne strâmbăm unul la celălalt și ne împingem, când bunica este cu spatele. Toarnă într-un pahar apă, iar când ajunge în dreptul nostru afișăm din nou zâmbetul cretin. Oftează. Black dă cu limba peste fruntea mea, apoi își linge buzele. E superb, dar e mai tut ca noaptea!