Ángel

Capitolul 6

Diem
Imediat după ora de engleză am mers in baie și am dat pe gât o pastila. De data asta nu mai stau închisă in baie ci ies și ma îndrept spre cantina. Cum Pășesc pe ușile duble niște amintiri oribile dau navala peste mine
Mă așez la masa la care stau de obicei iar fusta uniformei rămâne lipita de scaun. Cineva îmi pusese guma. Îmi deslipesc ușor fusta de scaun și îngenunchez, cu rușinea la pământ sa curat scaunul. Nu trec câteva secunde de liniște căci simt ceva ud și lipicios ce mi se prelinge pe față. Brusc, aud hohote de râsete. îmi mut privirea și văd stând cocoțată pe masa mea, o fata blonda, ce ma tot șicana.
-Acum clar nu o va mai iubi nimeni. Și nebuna, și murdara.
Sos de roșii mi se prelingea pe întregul chip iar eu nu știam ce alt ceva sa fac, decât sa plâng.
Fără sa îmi dau seama o lacrima mi s-a prelins pe obraz. Mi-am croit drum printre Mulțimea de elevi pana la cea mai îndepărtată masa. Mă așez verificând scaunul de o mie de ori înainte. Nu durează mult căci la masa mea se oprește Hazel.
-E liber?
-Da.-spun zâmbind ușor-
Da sa se așeze iar tava cu mâncare se mișcă ușor in fața iar pentru o secunda, cred ca se va vărsa și totul se va repeta iar și iar. Fapt ce, ma face sa tresar dându-ma cu tot cu scaun, mai in spate.
-Hei ce ai? -spune râzând ușor- Doar nu credeai ca voi arunca mâncarea pe tine!
-Ba cam da.
-Doamne fată!
-Am avut o copilărie ciudata.
-Mie îmi spui? Eu nu as mai fi suportat sa trăiesc cum zici ca ai trăit tu.
Ea nu știe, la fel cum nu știe nici unchiul Josh dar in clasa a șaptea, nici eu nu am mai suportat sa trăiesc asa. La îndemnarea vocilor, am încercat de multe ori sa ma duc la tata. Dar cumva, ceva ma oprea mereu la timp. Am sa ii fiu recunoscătoare mereu acelui ceva.
-Hei, ești bine?
-Da, sunt bine. Doar pierdută in gânduri.
Imi zâmbește și da pe gât o gura de suc de portocale. Ma simt plăcut alături de ea. Asta pana când sa ni se tulbure liniștea de trei tipe.
-Hazel, asa ai decăzut? Tu sa stai cu ciudatica asta?
Pentru un moment as vrea sa nu mai exist. Sa intru in pământ și sa nu ma mai vadă absolut nimeni.
-Grace eu zic sa îți vezi de viața ta. Crede-ma ca cea care a decăzut ești tu. Sau vrei cumva sa îți amintesc ca nimeni nu voia sa stea cu tine in clasa a cincea?
Bruneta își bagă capul in pământ și pleacă spre o alta masa alături de minionele ei.
-Ai fost tare. Mulțumesc.
-Pentru nimic. Oricum Grace e o prefăcută. Eram cele mai bune prietene pana anul trecut când popularitatea făcută pe spatele meu i s-a urcat la cap. A uitat ca înainte, ciudata era ea, nu tu.
-Mda..
-Nu am vrut sa te fac sa te simți prost.Nu te cred ciudata. Ba chiar ești super mișto.
-Mulțumesc. Și nu m-ai făcut sa ma simt prost stai liniștita.
Am început sa mâncam liniște in timp ce ea îmi
Povestea cum fiecare prietena pe care a avut-o a uitat de ea după ce a devenit populară pe spatele ei. Dintr-o data, simt o prezenta lângă mine ce îmi da ușori fiori.
-Ángel, vreau sa vorbesc ceva cu tine.
-Nu începe iar! Mulțumesc ca mi-ai salvat fundul azi de doua ori. Dar te rog eu, lasă-ma in pace.
Numai eu știu cât de fals au sunat aceste cuvinte și cât de greu mi-a fost sa le dau drumul pe gura. Adevarul e ca iubeam ca vrea sa vorbească cu mine. Fiindcă nu îmi puteam imagina cum un băiat ca el, vrea sa vorbească cu mine.
Dar tu nu ai nevoie de mila nimănui, ai uitat?
Voci idioate!
-Voiam doar sa vorbim ceva.
-Putem vorbi după.
-Imi convine. Ne vedem, Ángel!
Se ridica și pleacă. Asa, pur și simplu. Cum se îndepărtează de noi, Hazel își îndreaptă privirea spre mine zâmbind in colțul gurii.
-Ángel?
-Da! Nici nu știu ce înseamnă măcar. Imi spune asa de la ora de engleză.
-Unu la mână. Ai un curs comun cu el și nu mi-ai zis nimic?!Si doi, Ángel înseamnă înger. In spaniola.Limba lui maternă. E Argentinian.
Înger. Deci e o porecla. Dar de ce înger?
-Oricum nu înțeleg ce e atât de important la băiatul asta.
-E fiu de avocat, cel mai bun jucător de fotbal al echipei liceului nostru. Toate fetele aleargă după el. Am impresia ca toate eu ceva cu tine doar pentru ca el îți oferă atenția lui.
-Aiureli.
-Ba deloc. Uită-te la masa aia!- spune arătând spre o masa din colțul celălalt- toate fetele alea se uita cu ura asta la tine de când el a părăsit masa noastră.
-Deci sunt cumva...geloase pe mine?
-Exact! Sunt geloase! Pentru ca ele ar face orice pentru atenția lui și brusc, vii tu, frumoasa din pădurea adormita și îi furi atenția.
-Frumoasa din pădurea adormita pe naiba!-spun râzând cât se poate de sincer-
-Singura diferența dintre voi este ca ea e blonda și tu roșcata. Chiar ești foarte frumoasa și pare ca ai dormit o eternitate de te cunosc abia in momentul asta.
-Mulțumesc. Și tu ești foarte frumoasa.
-Chiar am nevoie sa aud asta uneori.Mersi.

După ore
L-am evitat pe domnul Argentinian tot restul zilei. Nu de alta dar dacă nu îndepărtăm răul de la rădăcina nu aveam sa îl mai îndepărtez vreodată. Iar
Eu nu îmi permitem sa mai ruinez viața cuiva. Deci da, ați prins ideea, eu eram răul in ecuația asta, nu invers.
Ma urc in mașina unchiului Josh ce a venit sa ma ia de la liceu.
-Cum a fost, gândăcel?
-UN NOU ÎNCEPUT CA IN POVESTI! Bine, aproape ca in povesti. Mall și Cindy mi-au cam dat
bătăi de cap. La fel și unii colegi. Dar uite o veste buna, mi-am făcut o prietena.
-Știam ca asa va fi. Ma bucur pentru tine, scumpo!-porneste mașina și da sa o ia spre casa însă îl opresc-
-Crezi ca am putea merge pana la domnul Johnson? Vreau niște pastile cu durata mai lunga.
-Sigur puiule.
Unchiul Josh întoarce și pornim in direcția opusa, spre cabinetul ce ulterior a devenit privat al domnului doctor Johnson.
-Eu te aștept in mașina, bine? Mai trebuie sa dau câteva telefoane.
Dau aprobator din cap și ies din mașina. Ajung in fata cabinetului și bat subtil la ușă. Pătrund încet iar cum domnul doctor ma vede, parca i se luminează fața.
-Micuța Diem! Ia zi, ai venit cu vesti?
Iubeam ca îmi spunea micuța Diem.
-Da! Am avut o prima zi de liceu chiar buna. Mi-am făcut o prietena! A fost minunat.
-Ma bucur pentru tine. Dar simt ca nu doar asta te aduce aici. Ia un loc. Știu ca nu ai programare dar tu ești o pacienta mai specială.
-Va mulțumesc. Azi vocile mi-au cam dat bătăi de cap și as vrea, poate niște pastile care sa le țină ascunse ceva mai mult timp dacă se poate.
-Stai sa caut și îți dau.-începe sa cotrobăie printr-un sertar plin cu medicamente- Unchiul tău mi-a spus ca vei ascunde ce ai momentan . Și da, poate ca nu sunt in totalitate de acord însă dacă asta te lasă sa te bucuri măcar puțin de viața atunci e bine. Dar vreau sa nu uiți ca meriți sa fii iubita pentru cine ești tu cu adevărat. Asta include și vocile. Deci nu știu. Poate ca,acestei prietene ale tale ar trebuii sa ii spui la un moment dat. Poftim-spune întinzându-mi o cutie plină cu pastile.
-Aveți dreptate. Poate ii voi spune cândva.
Auziți? Cam cât le va tine departe o pastila
Din asta?
-Ar trebuii sa nu îți dea târcoale câteva ore bune. As zice între patru si șase ore.Deci stai liniștita Draga.
-Va mulțumesc mult, domnule Johnson. Pentru absolut tot ce ati făcut pentru mine in toți anii ăștia.
-Te iubesc mititico.
-Și eu va iubesc. -ii plătesc cutia de pastile si ma ridic de pe scaun, îndreptându-ma spre ușa- La revedere, sa aveți o zi frumoasa!
-La fel micuțo!
Ies din cabinet si ma îndrept spre mașina. Urc si ne îndreptam spre casa. Adevarul e ca, ziua de astăzi chiar a decurs mai bine decât m-as fi putu aștepta.
-Puiule?
-Da?
-Descui tu casa cât parchez?
-Sigur.
Cobor din mașina cu geanta pe umăr, cheile in una dinte mâini si cutia de pastile in cealaltă. Ma opresc in fața ușii la auzul sunetului telefonului meu vibrând de la un mesaj. Îl scot cu greu  din buzunarul jachetei si in momentul in care citesc mesajul rămân masca.E de la Hazel.
Hazel: Buna! Sunt Hazel( asta fiindcă nu am apucat încă sa îți dau numărul meu) am vesti bomba! Tocmai am aflat ca domnul Argentinian azi s-a bătut pentru tine!!!La modul cel mai serios! S-a bătut cu el ce ti-a pus piedica, imediat după ora voastră de engleză. De aia erau fetele atât de furioase pe tine!! E prima data când s-a bătut cu cineva de doi ani, de când a intrat la liceul asta!!!!