Ángel

Capitolul 5

Rhys

Fata asta mi-a pus capac. Sau poate asta vreau eu sa cred. Vreau sa ma apropii de ea fiindcă vreau sa fie in siguranța. Am nevoie sa o știu in siguranța.
Când prostul de Gray i-a pus piedica și s-a jucat cu ea, am simțit ca mor. Sângele îmi fierbea in vene. Și mulți poate nu ar înțelege de ce. Însă in ochii mei, fata aceea era Brenna. Sora mea mai mica.Sunt absolut sigur ca îl băteam. Asta aveam in plan inițial. Deși nu m-am bătut niciodată pana acum, eu chiar voiam sa îl snopesc in bătaie. Pana când, privirea fetei ce a reușit sa îmi pună capac, s-a îndreptat spre mine. Și era o privire speriata. Terifiată. Tocmai de aceea am reușit sa îmi tin furia in frâu. Însă dacă cineva avea sa se mai ia de ea, nu aveam sa ma mai abțin.
Imediat cum mi-am ridicat pixul ce a ajuns intenționat pe podea, a roșit mai frumos decât a roșit cineva vreodată. Pare ciudat. Mai ales pentru mine sa gândesc asta. Însă e purul adevăr.
Și-a pus mâinile la urechi și am înțeles ca vocile ii dau târcoale. Brusc, o amintire mi s-a afișat in fata ochilor.
-Brenna, uită-te la mine surioara!
-Rhys, e prea gălăgie. Îmi este frica!
Îi cuprind mâinile in ale mele și i le îndepărtez ușor de la urechi.
-Nu le mai da atenție.
-Nu pot Rhys, sunt peste tot. Precum niște monștrii.
-Fiecare are monștrii lui Brenna. Dar nu trebuie sa le dai importanță. Nu trebuie sa ii lași sa preia controlul corabiei. Poți sa le faci față. Știu ca poți. Simt asta aici. -rostesc ducându-i mâna spre inima-
Tata mi-a zis, încă din prima zi in care am aflat ce are Brenna sa fac tot posibilul sa ii distrag atenția când o văd căutând liniște.
Alung această amintire și încerc sa fac și cu ea, ceea ce îmi spunea tata sa fac cu Brenna. Ma uit insistent la ea, pana când se întoarce cu privirea spre mine, își da la o parte o mână de la una dintre urechi și isi duce mâna respectiva la cap de parca ma poate păcăli. Încearcă sa scape cu propria mea minciuna de a ne salva fundurile. Îmi dau ochii peste cap. Nu cred nici o iotă. Știu ce are și vreau sa o ajut. Dacă nu am fi in timpul orei, probabil m-as duce și as vorbi cu ea in momentul de față. Însă aparent trebuie sa aștept. Își pune ambele mâini la urechi și isi culca capul pe banca, in direcția opusa chipului meu. Cum isi aseaza capul și probabil isi Închide ochii, încep sa se audă râsete ce imi fac sângele sa fiarbă pana ajunge sa clocotească.
Soneria se aude răsunând pe holuri. Profesoara noastră se ridica și pleacă iar in urma ei, iese Ángel. Adevarul e ca am aflat repede cum o cheamă. Dar ii zic asa fiindcă arată ca un înger. ( și da, ángel înseamnă înger in spaniola, limba mea maternă)Dar mai mult, ii spun asa fiindcă seamănă cu  Brenna, cum am mai și menționat, din mai multe puncte de vedere.
Stau și observ cumva din umbra grupul de elevi ce tocmai râseseră de ea. Doua fete și un băiat.
Gray Garcia, evident. Ma așteptăm ca el sa râdă de ea. Dar cele doua? Lucille și Marissa Miller?
Gemenele din liceu. Ei bine la ele nu ma așteptam. Mereu au vrut sa para îngerași. Mai ales pe lângă mine.
Ma ridic din banca cu sângele clocotind in venele deja ieșite in evidență. Fetelor nu le pot face nimic. Nu mi-as permite sa lovesc vre-o fata. Dar pe Garcia? Sunt foarte mulțumit sa îl snopesc in bătaie. Măcar de data asta.
-Garcia!
-Ce mai vrei, Davis?
-Nu ți-am zis sa o lași in pace?
-Dar ce am făcut? Fata e foarte amuzanta. Sta cu mâinile alea la urechi de parca ar avea autism.
Idiotul asta crede? Ca ea are autism și de asta își astupa urechile? Ce mama naibii ar fi de ras in caz de ar fi adevărat.Fără sa îmi dau seama, fata lui face cunoștiință cu pumnul meu. Îi dau un pumn drept în maxilar. Nu apuca sa riposteze ca îl ridic de pe jos și îl tin atintit in perete. Nu o sa mai dau in el. Nu mai mult de atât. Oricum, a fost un pumn zdravăn, dat cu toată forța mea. Măcar asa o sa știe ca mereu ma tin de promisiuni. Eu și Garcia suntem rivali la fotbal. Mereu îmi place sa îl șicanez pe teren. Iar pe el asta il scoate din sărite. Corpul lui se zbate sub mâna mea puternica.
-Ești un psihopat!
-Cine, eu? -spun râzând isteric-. Eu doar am vrut sa îți arat ca ma tin de promisiuni. Ne vedem pe teren, Garcia!
Îi dau drumul iar el, cade. Îmi ridic geanta ce habar nu am când sau cum a ajuns pe jos și ma ridic sa rezolv următoarea problema. Gemenele Miller.
Le găsesc la dulăpioarele, alături de vreo zece boboace ce parca le idolatrizează.
-Miller! Ambele. Vorbim acum.
-Da stai Draga! Nu vezi ca suntem ocupate?
-Eu sunt mai ocupat decât voi! Acum!
Gemenele își dau amândouă ochii peste cap la unison. Parca sunt aceiași persoana.
-Da, iubire?
Marissa are tupeu.
-Nu ma lua de mine cu iubire. Dacă mai râdeți vreodată de fata cea noua..
-Ce vei face?Vei da in noi?
-Nu ma cobor la nivelul asta, Lucille. Dacă va mai luați de ea, IN ORICE FEL, o sa le spun părinților voștri pe ce dați voi banii.
Gemenele se îngălbenesc la fețe. Părinții lor le-ar tine închise in casa toată viața dacă ar afla ca banii lor de buzunar se duc pe marijuana. Iar dacă ele au de gând sa se joace cu mine,ma voi juca și eu.
-N-ai îndrăzni!
-Fetelor, eu mereu ma tin de promisiuni. Întrebați-l pe prietenul vostru Gray. Va poate confirma.
-Bine fie, oricum ciudățica nu e atât de amuzantă pe cât credeam.
-Ai grija cum vorbești, Marissa!Nu e deloc ciudata.
-Da bine, Draga! Hai ca avem treaba.
-Mhm.
-Ciao!- rostesc ambele la unison cu o voce pițigăiată ce mai ca ma surzește-
Am terminat și cu ele. Acum trebuie să o găsesc pe Ángel. Trebuie sa vorbesc cu ea cât mai repede posibil. Pornesc in căutarea ei până când, in boxele ce sunt câte zecile pe holuri răsună vocea directorului.
-Rhys Davis, ești rugat sa te prezinți in biroul directorului.
Ce naiba făcusem. Adică da, tocmai îi trăsesem un punem zdravăn lui Gray însă atât timp cât nu a existat sânge, consider ca nu este o problema.
Ma îndrept cu coada între picioare înspre biroul directorului. Bat la ușă cu o încredere pe care am avut-o întotdeauna in interiorul meu.
-Intra!
Răsuna vocea domnului director din interiorul biroului.
-Luați loc, domnule Davis.
Ma uit la Garcia, ce zăcea pe scaunul celălalt de lângă birou. Afurisitul s-a dus și m-a turnat.
-S-a întâmplat ceva, domnule director?
- L-ai bătut pe domnul Garcia! Cum adică dacă s-a întâmplat ceva?
-Asta v-a spus el, domnule director. Dar oare, oare v-a spus ca toată ziua și-a bătut joc de o boboaca?
Tata e avocat. Asa ca, m-a învățat ca mereu, sa prezint o situație prin argumente. Sa argumentez orice intenție pe care o am, sau orice acțiune pe care o săvârșesc.
-Este adevărat, domnule Garcia?
-Eu..
-Un om care spune adevarul, și este nevinovat are mereu argumente la el. Nu credeți domnule director?
-De acord cu tine, domnule Davis. Nu va dau detenție dar tu, domnule Davis, aveți grija cu comportamentul și latura violenta. Iar dumneavoastră, domnule Garcia, stați in banca voastră și lăsați in pace biata fata.-dam amândoi aprobator din cap- Sunteți liberi!
Ne ridicam și ieșim in birou. Ma pun in fața lui Gray și il blochez lângă perete, apoi ii șoptesc la ureche.
-Dacă credeai ca ma bagi in belele dacă ma torni, te-ai înșelat. Știu mereu cum sa ies din încurcături. Asa ca, îți sugerez sa nu te mai pui cu mine.