Ángel

Capitolul 7

Rhys

Fata asta îmi da bătăi de cap. Se joaca cu mine și cu răbdarea mea. Și habar nu am, de ce îmi place ca o face. Cumva ma face sa fiu din ce in ce mai atras de ea. Joaca dur. Însă ea nu știe ca și eu pot juca la fel de bine ca și ea. Se ascunde de mine. Crede ca, doar fiindcă are ce are, trebuie sa ascundă asta. Fiindcă vrea sa fie iubita. Și asta nu e de condamnat.Dar trebuie sa înțeleagă ca cei care te iubesc, o vor face indiferent de ceea ce îți rezerva viitorul. Iar ea nu știe ca, sa ascunzi asa ceva e cea mai mare greșeală pe care o poate face. Știu asta, fiindcă aceiași greșeală a făcut-o și Brenna.
Amintirile ma răscolesc brusc, in timp ce sunt la volan.
-Brenna, ești bine?-o întreb pe sora mea-
-Da, Rhys, nu am nevoie sa fii atât de protectiv cu mine. Ma pot descurca.
-Cum își fac efectul pastilele?
-Extrem de bine. Astăzi vocile m-au lăsat in pace.
-Ma bucur sa aud asta,Brenn. Dar ma bucur fiindcă asa te simți tu mai bine. Nu fiindcă nu te-as iubi și dacă ele ți-ar da târcoale. Știi ca o fac,nu? Toți o facem.
-Și eu va iubesc, Rhys. Acum trebuie sa plec la ore. Ne vedem după?
-Da,ne vedem.
Îi fac surorii mele cu mâna ne știind ce avea sa se întâmple mai departe. O privesc cum pleacă și sunt fericit, in adevăratul sens al cuvântului pentru ea. Cu ajutorul pastilelor recomandate de doctorul la care merge, poate in final sa se bucure de liniște.

Dacă am crezut ca totul va fi bine datorită faptului ca Brenna se poate bucura de liniște, ei bine m-am înșelat îngrozitor. Am primit un telefon de la cea mai buna prietena a Brennei iar acum, alerg spre vestiarul majoretelor.
-Monica, ce s-a întâmplat cu Brenna. Unde e?
-Rhys..-rostește cu fata Spălată de lacrimi.- Vin-o după mine.
Ma conduce la dulăpioare, iar cum lasă ușa sa se deschidă in larg, respirația mi se oprește și nu sunt sigur dacă mai pot sta mult timp in picioare.
În fața era Brenna, intr-o balta de sânge. Avea în mâinile ce ii erau întinse pe jos, un ciob, ce probabil provenea din oglinda Sparta din fața mea. O tăietura al naibii de vizibila i se întindea pe întreg abdomenul și de-a lungul încheieturii mâinii drepte. Brenna a decis sa se sinucidă și sa părăsească lumea asta. Brenna mințise iar vocile o făcuseră sa facă asta.
Trag pe dreapta in momentul in care lacrimile m-au acaparat. Brenna s-a ascuns de noi, cei care am iubit-o și asa, vocile au preluat controlul. Asa, vocile au luat-o de lângă noi. Iar eu, eu am o singura atribuție in legătura cu Ángel. Sa nu mai permit sa se repete ceea ce s-a întâmplat cu Brenna. Nu e deloc corect. O sa ma asigur ca Diem, ca o fata buna ce e, îmi va înțelege intențiile. Asta după ce ajung sa discut cu ea.
Ma aflu pe marginea străzii și îmi deschid telefonul instinctiv. Nici nu știu ce am de când sa fac. Fără sa îmi dau seama, deschid Instagramul iar primul story pe care apăs din greșeală, este al lui Hazel. Fata cu care stătea Ángel la masa azi la prânz. In story-ul ei, anunța petrecerea pe care avea sa o țină sâmbătă. După numai o secunda de gândire, ii răspund la respectivul Story și ii scriu un mesaj, vrând sa o întreb daca Ángel va fi acolo.
rhys.davis -Buna! Cred ca știi cine sunt, ne-am văzut la prânz.
hazel.bkr- Cu ce ocazie îmi scrii tu, mie.Domnule popularitate?
rhys.davis-Am o întrebare legata de prietena ta.
hazel.bkr-Ce e cu ea?
rhys.davis-Va fi prezenta la petrecerea ta?
hazel.bkr-Da și normal! Nu o las sa lipsească.De ce?
rhys.davis- Atunci voi fi și eu la petrecere. Pai, vreau sa vorbesc cu ea și ma cam ignora. Asa ca, ai putea sa nu ii spui ca vin? Nu vreau sa dea bir cu fugiții cum a dat azi.
hazel.bkr - sa îmi deschid gura și sa risc sa nu vina la petrecere? Nicicând. Te poți baza ca îmi voi tine gura.
rhys.davis-Mulțumesc. Ne vedem sâmbătă.
Îmi vede mesajul apoi il apreciază. Îmi las telefonul de o parte, repornesc motorul și o iau din loc. Nu am mai băgat in seama lacrimile ce continuam sa îmi siroiasca ușor pe obraji. Fiindcă aveam sa o salvez pe Ángel. Fiindcă nu am putut sa o salvez pe Brenna. Și urma sa discutam sâmbătă. O zi de așteptare. Pot avea răbdare pana atunci . Mai ales ca nu am vreo șansa sa vorbesc cu ea mâine. Eu am zis fără cursuri ci doar cu antrenamente.
Parchez mașina in parcarea blocului in care locuiesc singur. In care cândva locuiam cu Brenna.
Intru in apartament, îmi atârn cheile de la mașina in cuierul ce sta lângă ușa si pătrund cu adevărat in apartament. Ma opresc câteva secunde in fata camerei ce odată a fost a surorii mele. Ne mutasem împreuna la liceu. Am stat singur un an la cămin, pana când a ajuns si ea la liceu si am luat apartamentul asta. Spațios, destul cât pentru doi frați. De când Brenna lăsase vocile la control si acestea o duseseră la îngeri, camera a stat încuiată. Nu puteam sa mai intru in camera aia si sa ii văd lucrurile zilnic.
Îmi las geanta drept lângă ușa si caut printr-un sertar cheia de la camera afurisita a Brennei. Las ușa se se deschidă in larg si, pentru câteva momente pot doar sa ma uit la patul cu așternut bleu si mi-o imaginez pe ea, întinsa pe pat, citind una dintre cărțile ei preferate de dragoste sorbind dintr-un Ice Coffee. Îmi șterg o lacrima ce mi-a curs pe obraz si Pășesc in camera. Ma așez pe patul surprinzător de moale si, rămân uimit când îmi dau seama ca așternuturile încă au mirosul ei aparte. De piersici. Ma întind pe spate si ma uit la tavanul pictat iarăși intr-ul bleu. Toată camera avea nuanțe de bleu și alb. Culorile ce ii aduceau o oarecare liniște.
Îmi închid ochii și ma delectez cu mirosul ce ma face sa o simt in brațele mele. Deschid ochii și ma ridic brusc. Ma îndrept spre birou, unde încă zăcea o poza cu noi doi, din primul ei ani de liceu. Iau poza in mâna și șoptesc, in camera ce fără ea e goală.
-Stai liniștita, Brenn. O sa ma asigur ca ea va avea o soarta diferită de a ta.