Capitolul 21

197 14 5
                                    

Diem

      Alarma telefonului meu răsună in întreaga camera. Cum deschid ochii, rămân uimita de caldura pe care continui sa o simt in jurul corpului meu. Ma întorc ușor cu privirea înspre mijlocul patului însă, Rhys nu e acolo. Era și ciudat sa fie, nu?
       Ma așez in fund și îmi iau telefonul in mâini. Verific instagramul și observ ca mi-a dat un mesaj.
rhys.davis: Neața, iubito. Am plecat azi noapte cu puțin timp înainte sa vina unchiul tău. In orice caz, sa fi gata la 7:40, vin sa te iau sa mergem
La liceu. Te iubesc, nu ești nebuna/ ciudata.
Iubito..Zâmbesc puțin și încerc sa îmi amintesc cum am ajuns Așa. Cum au degenerat lucrurile. Apoi, ma uit la ora la care fusese trimis mesajul. 5 dimineața. Oare a mai apucat sa doarmă???
         Ma ridic din pat și ma îndrept Spre baie. Îmi
Pieptăn Claia de par roșcat ce era răvășit pe întregul meu chip și ma spăl pe Dinți apoi ma întorc in camera. Ma așez in fata oglinzii și am grija puțin de aspectul meu. Ma dau doar cu puțin conciler și rimel, apoi blush și iluminator și sunt relativ gata. Ma îmbrac cu o fusta apretată albă pana deasupra genunchilor și un hanorac gri. Ma încalț apoi ma dau cu parfum. Un ultim pas înainte de a ieși din camera este sa îmi ung buzele pline cu un Lip Oil.
         Verific dacă unghiul Josh doarme apoi cobor scările in liniște. Îmi fac o cafea și o savurez in liniștea surprinzător de plăcută din casa. Îmi pun in geanta o cutie noua de pastile pe care cred ca a luat-o unchiul Josh apoi ies pe ușa, la auzul motorului SUV-ului lui Rhys parcând in fata casei.
          -Neața, Ángel! -rosteste el cu un zâmbet plin de nonșalanță, stand sprijinit de propria-i mașină.-
          -Neața!
  Se da la o parte, îmi ia geanta de pe umăr si îmi deschide portiera. Urc liniștita in mașină si dau sa închid ușa in urma ea, însă el o oprește. Se apleacă asupra mea și se chinuie sa îmi cupleze centura fără ca măcar sa își miște ochii o singura secunda de la buzele mele. Când reușește in final, se apleacă și își lasă amprenta pe buzele mele intr-un fel ce îmi face întreg corpul sa reacționeze. Se simte mult prea bine pentru a fi adevărat.
Pai cine a zis ca e adevărat? Sigur își bate joc de tine. Doar nu poate iubi o nebuna.
       Închid și mai strâns  ochii in momentul in care el se desprinde din sărut și Închide portiera. Voci idioate! El deschide portiera de la locul șoferului și da sa îmi așeze geanta pe bancheta din spate însă i-o smulg din mâna. Liniștea nu putea dura pentru totdeauna.
        Cotrobăi stresată prin geanta parca fără Find in Căutarea minunatelor pastile, in timp ce el pornește motorul.
         -Nu îți dau pace, nu? -spune el, strângând ușor de volan, fiind cu ochii ațintiți asupra drumului-
         -Când îmi dau ele pace. Auzi?-întreb apoi observ cum da aprobator din cap- Promiți ca nu spui nimănui absolut nimic din ce ți-am spus aseară?
         -Promit. Nu o sa le spun. Însă asta nu înseamnă ca tu nu le poți spune.- observând ca ma uit urat la el, continua sa vorbească- Bine, poate nu tuturor. Însă lui Hazel? Ea chiar trebuie sa știe. E cea mai buna prietena a ta. Și uite, eu am putut înțelege de ce ai mințit fără sa fiu supărat pentru asta. Însă ea e posibil sa se supere ca ai mințit-o. Tocmai de aceea ar trebuii sa ii spui cât mai repede posibil.
          -Poate.
          -Poate, Ángel? Doar poate?
          -Bine, fie. O sa încerc sa ii spun azi la prânz. Îți convine?
           -Pentru mine e mai mult decât perfect. Dar nu trebuie sa îmi placa mie, Ángel. Dacă te simți pregătită spune-i azi. Dacă nu, mai aștepți. Însă eu zic sa nu mai lași zilele sa treacă fără sa ii spui. Făcând asta nu faci decât sa îți pui in pericol prietenia cu ea.
             -Ai dreptate. O sa încerc sa ii spun azi, fiindcă simt ca eu chiar trebuie sa fac asta.
             -Așa te vreau.
      In momentul in care rostește aceste cuvinte, mâna lui aterizează pe piciorul meu si zace acolo, făcând ușor mișcări circulare. Apoi mâna lui urca pe mâna mea ce se odihnea pe scaun. O ridica, își degetele cu ale mele si îmi duce mâna, odată cu a lui înspre buze. Și atunci, lasă un sărut moale pe podul palmei mele. Iar acest gest, atât dar atât de mic, ma face sa ma simt mai iubita ca niciodată.

ÁngelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum