__________________________________________________
༶
Un negru absolut. Un frig strajnic și o liniște asurzitoare. Astea am crezut că vor fi ultimele lucruri știute și simțite de mine.
Cu sângele înghețat în vene, cu răni la un pas de cangrenare și inabilitatea de a vorbi, de a striga după ajutor, am văzut prima rază de lumină, însă drumul spre mica fereastră era pe cât de scurt, pe atât de greu de parcurs.
Nu îmi pot simți picioarele, însă durerea persistă prin oase, fiindu-mi imposibil să mă mișc.
Un miros de putred era prezent în camera îngustă în care mă aflam, făcându-mă să mă gândesc zilnic dacă nu cumva eu sunt sursa acelui miros - dacă nu cumva sunt pe prag de moarte.
M-am târât pe coate spre singura sursă de lumină, însă degeaba. Nu puteam ajunge la înălțimea ferestrei, nu mă puteam ridica.
Paranoia era prezentă, simțindu-mi întregul corp acoperit de mâini ce mă trăgeau în spate, în jos, încercau să mă sfâșie, să mă rupă în bucăți. Durerea era prea intensă. Frica, teama, anxietate, eram în pragul nebuniei înainte să îmi mușc limba și să sângerez până la moarte.
Singur am ales asta.
Mi-am făcut-o cu mâna mea.
Nu mi-am dat seama că aveam ochii închiși decât atunci când i-am deschis din reflex, auzind o voce venită din afara ferestrei. Părea a fi un sunet strident pentru mine, după toată liniștea pe care am îmbrățișat-o și îndurat-o.
Vocea a fost urmată de un sunet asurzitor, recunoscându-l ca fiind sticlă spartă, înainte ca cioburile să îmi cadă pe corp și lângă mine, pe podea.
Pentru prima dată după atât de mult timp, am simțit căldură. Am auzit sunete reale, nu create de paranoia și am văzut lumină.
Pentru prima dată după atâta timp, cât am stat aici, mi-a părut bine că nu mi-am luat viața când încă puteam ajunge la cuțitul ce mi-a fost lăsat, tocmai pentru acest motiv.
"Când vei simți că înebunești, te poți omorî singur. Astfel, nu voi fi un criminal."
Corpul mi-a devenit moale, simțind doar o arsură înțepătoare în umăr înainte să mă simt brusc amețit.
Am fost sedat, apoi puteam auzi doar mai multe voci în depărtare, răsunând în mintea mea cu ecou.
Am fost salvat. Fie voi muri în scurt timp, fie voi trăi. Oricare dintre aceste două posibilități înseamnă salvarea mea.
