Simțeam ca și cum aș urca pe o bandă rulantă ce e în coborâre, iar în urma mea, nu mai distingem pașii Elei de cei ai urmăritorilor noștri. Fără a mă opri, întorc un pic capul și mă liniștesc văzând-o în urma mea.
— Meral, nu mai pot fugi! Eu mă opresc și fie ce-o fi!
— Fugi!!! Nu te opri că te omoară! strig eu la ea în timp ce mă opresc și fac un pas mare înapoi către ea, apoi o apuc de mână și o trag după mine silind-o să alerge în ritmul meu.
O înțelegeam că nu mai poate, dar nici eu nu mai puteam și totuși nu aveam de gând să mă opresc. Eram dezorientată total și nu știam altceva decât că trebuie să fugim. Nu vedeam nici țipenie de civilizație în jurul meu și chiar dacă alergam fără nici o țintă, singurul meu gând era să fiu cât mai departe de urmăritorii noștri. Luna plină din acea noapte de vară, ne ajuta un pic, dar în același timp, ne și făcea vizibile pentru cei din urma noastră. Nu știu câți ne urmăreau, trei, patru sau mai mulți, nu am avut timp să îmi dau seama câți erau, în momentul când mi-am revenit din somnul în care căzusem fără să realizez cum.
— Meral, uite acolo pare a fi un drum că tocmai am văzut o mașină trecând! Hai în direcția aia!
— Nu putem merge în acea direcție, ne-ar găsit imediat și nici nu am avea unde să ne ascundem! Hai mai bine să fugim spre copacii ăia! Pare a fi o pădure acolo!
— Îmi este frică acolo! Va fi și mai întuneric și dacă ne rătăcim?
— Oricum suntem rătăcite..., dar stai..
Amândouă ne-am oprit pe loc și eu încercam să ascult ce se aude în urma noastră, dar nu îmi prea reușea, deoarece îmi auzeam inima de parcă îmi bătea în timpane, nu în piept. Încerc să mă liniștesc aproape ținându-mi respirația.
— Ce e? întrebă Ela șoptind și gâfâind.
— Shhh..., încerc să îmi dau seama dacă ne mai urmăresc!
Pentru câteva secunde, ciuli și ea urechile și ascultă.
— Nu se aude nimic! Cred că au renunțat! șopti ea.
— Nici eu nu aud nimic! Hai totuși să mergem către pădure și să așteptăm acolo până la ziuă!
— Mă omoară mama! Trebuie să ajung în seara asta acasă!
— În seara asta? Ți se pare că este seară?! Habar nu am cât timp am fost inconștiente! E posibil să fie trecut de doisprezece noaptea!
Ela începu să se smiorcăie că o omoară ai ei că întârzie acasă. Cu toată frica ce o simțeam, mă amuza teama ei mai mare de ce o să-i facă părinții, decât teama de ce o să-i facă cei ce ne urmăreau. În lumina lunii îi observ tricoul rupt de pe ea, ce se mai ținea doar pe un umăr. Nici cu mine nu îmi era rușine, aveam nasturii lipsă la cămașă și sutienul avea o bretea ruptă. Deodată un fior rece îmi trecu prin tot corpul și inima aproape îmi stătu și m-am oprit din mers.
— Ela...
— Ce e? Ai auzit ceva?
— După felul cum arătăm, tu crezi că ne-au făcut ceva?!
Ea care era în fustă, își băgă repede mâna între picioare.
— Mie nu! Nici ție, pentru că ai blugii pe tine și cureaua nu e desfacută!
— Pfff.., ai dreptate, dar pentru o clipă nu am mai realizat asta! Mă temeam că au apucat să își bată joc de noi!
— Mulțumită ție, care te-ai dezmeticit la timp și m-ai luat și pe mine de acolo, am scăpat!
— Hai să ne putem lângă un copac aici și să stăm cu fața către locul de unde am venit. În lumina lunii, noi îi vedem dacă vin, dar ei nu, că suntem la adăpostul pădurii! zic eu când m-am văzut ajunsă lângă pădure.
În alte condiții, ar fi fost o noapte de basm priveliștea. De sub copaci, se vedea o pajiște întinsă, cu iarba nu foarte înaltă și acea atmosferă și temperatură plăcută, îți dădeau o stare de bine, mai ales dacă erai cu persoana iubită. Numai că noi eram două fugare, ce au fost păcălite de niște tipi amabili, într-un club. Nu ieșeam foarte des și hazardul a făcut să o pățim exact în seara când ne-am hotărât și noi să ieșim într-un club.
— Meral, cum dracu am adormit? Nu îmi aduc aminte decât că am băut un suc, apoi mi s-a rupt filmul! Băieții ăia ne-au oferit și bautură? Ne-au îmbătat? Pe mine mă doare capul de mor!
— Și pe mine mă doare capul! Tot atât îmi amintesc și eu! Tipii ăia doi, au venit la masa noastră și s-au oferit să ne facă cinste cu câte un suc! Unul dintre ei a rămas la masă cu noi, iar celalalt a plecat să aducă sucurile! Țin minte că am băut de două ori din pahar, atât! Apoi nu știu ce s-a întâmplat!
— Din doi, s-au multiplicat și s-au făcut patru, morții mamii lor! Ne-au pus ceva în băutură, mai mult ca sigur! Mergem direct la poliție! Lasă că văd ei!
— Serios?!
Și ce crezi că rezolvi? Nu știm cum se numesc, nici nu știm bine cum arată și cine crezi că o să ne creadă? Vor spune că ce am cautat, aia am găsit și gândește-te ce vor spune ai tăi și ai mei, când vor afla că am ieșit în club și nu la film, așa cum le-am zis?! Pe tine te iartă, că sunt părinții tăi, dar pe mine? Unchiul și mătușa, abia așteaptă să calc pe bec să mă arunce în stradă!
— Ai dreptate! Vor afla cât mai multe persoane și se vor uita la noi ca la urs, mai ales dacă nu vor fi pedepsiți cei vinovați!
— Nu știm cu cine avem de-a face și ce relații au! Nu avem cum să dovedim că ei ne-au pus ceva în băutură! Vor putea spune că noi am luat ceva droguri de bună voie!
