Am ajuns acasă și am început să îmi strâng lucrurile.
— Iubire! Proprietara a spus că dacă pot, să iau tot, adică lucrurile ei, mi le lasă mine!
— Cum adică, să iei, și mobila?!
— Da, patul, televizorul, mașina de spălat, aragazul, tot! Să las garsoniera goală!
— Dă-le la naiba iubita! Sunt sigur că și la noua chirie, au toate utilitățile! Stai să vedem ce găsesc! Dacă găsesc ceva nemobilat, îți vor trebui, dar va trebui să caut transport, să caut doi băieți să mă ajute, va fi mai multă bătaie de cap! Tu împachetează tot ce e al tău și nu știu, lenjerii, perne și alte mărunțișuri de-astea să iei dacă vrei din lucrurile ei! Eu intru pe Google să văd ce găsesc de închiriat!
Eu mi-am văzut de împachetat, mi le-am pus toate grămadă în timp ce Gabriel dădea telefoane și discuta, negocia, refuza și alte discuții contradictorii.
— Iubita! Eu merg să mă întâlnesc cu un proprietar și să văd locuința! Sper să fie ce trebuie, mai ales că este foarte aproape de facultate!
— Bine iubire! Nici eu nu mai am mult și termin de strâns!
Gabriel mă sărută, apoi plecă. Eu am mers repede la ferească și l-am urmărit cum pleacă, să văd dacă pleacă și mașina neagră. Așa cum bănuiam amândoi, mașina a rămas pe loc. Mi-am continuat de strâns lucrurile și după ce am terminat, am spălat frigiderul, am dus gunoiul și apoi am așteptat să vină Gabriel. Într-un târziu a ajuns și el.
— Gata iubita! Am rezolvat, acum hai să te duc la restaurant și să urmăm planul stabilit!
— Astea sunt lucrurile care trebuie să le iei!
— Ok, oricum locuința este mobilată, are toate condițiile, nu îți trebuie decât haine atât!
— Eu am strâns și pături și lenjerii, voiam să luăm și televizorul, cuptorul cu microunde! Dacă tot mi le-a dat degeaba proprietara!
— Iubita, ai totul acolo! Sunt doar niște lucruri! Luăm altele noi!
Ce ușor îi vine să spună că ia altele noi, de parcă banii cresc în pom. Numai eu știam valoarea fiecărui lucru și mai ales dacă îmi erau oferite, pentru mine erau comori pe care cu greu le-aș fi putut avea. Nu am reușit să îmi iau un telefon mai bun, dar când aș fi putut să îmi cumpăr toate lucrurile date gratis de proprietară? Nu știam nici o familie săracă, măcar le donam și aveam inima mai împăcată decât să le las acolo să le arunce domnul procuror.
— Atunci hai să mergem! zic eu.
După câteva minute eram la restaurant. Am intrat înăuntru, iar Gabriel a plecat. Când m-am uitat în stradă, mașina neagră, a întors și a plecat după el. Am scos repede telefonul din geantă și am sunat.
— Da iubita! răspunse Gabriel după câteva secunde.
— Vezi că ești urmărit!
— Am observat iubita! Nu îți face griji, scap eu repede de el!
— Bine, ai grijă!
— Ai grijă și tu iubita și vezi că după ce mă va pierde pe mine, e posibil să se întoarcă la restaurant!
— Am înțeles! O să fiu atentă!
Am închis apoi am mers către patronul ce stătea lângă bar.
— Bună ziua șefu!
— Bună Meral! Te-am sunat mai devreme, dar nu ai răspuns!
— Scuze! Eram ocupată în acel moment, apoi am uitat să te sun înapoi!
— Uite ce e Meral, în ultima vreme nu prea mai avem clienți și nu are rost să mai vi aici degeaba! Cu trei, patru clienți pe zi, se descurcă fetele care sunt angajate și trebuie să-și ia și ele salariu pe ceva!
În timp ce vorbea, mi-am rotit un pic privirea prin restaurant și numai în acel moment erau cinci mese ocupate, dar cine știe câți au mai fost înainte sau după acel moment. Deci scuza clientelei reduse a fost jalnică.
— Am înțeles stați liniștit! Și de la depozit am fost concediată azi și din casă am fost dată afară azi și dvs., m-ați dat afară astăzi, deci vă cred! zic eu sarcastic.
— Meral, crede-mă că îmi pare rău, tu ești o fată muncitoare și te-am apreciat mereu, dar asta e situația! Am și eu o afacere de care trebuie să am grijă să funcționeze, am și eu familie de întreținut, întregi tu!
— Am înțeles! Vă mulțumesc pentru tot! zic eu dând să plec.
— Meral! Nu te pot lăsa să lucrezi aici, dar poți veni să mănânci aici, de câte ori vrei! Chiar dacă nu sunt aici, intri în bucătărie și îți iei ce vrei tu, la pachet sau aici, nu contează, totul e din partea casei pentru tine!
— Vă mulțumesc frumos!
— Cu tot dragul!
Am profitat de faptul că urmaritorul nostru, era pe urmele lui Gabriel și privind în toate părțile pe stradă, am plecat de la restaurant. Pe drum am sunat iar.
— Da iubita! S-a întâmplat ceva?
— Nu iubire! Am sunat să îți spun că am plecat de la restaurant, dacă tot era pe urmele tale acea mașină!
— Iubita! Eu am scăpat de ceva vreme de el! Ești sigură că nu e pe urmele tale?
— Nu e iubire! Eu am luat-o printre blocuri, caut să ies înspre facultate, nu sunt la șoseaua principală!
— Atunci îți dau adresa unde să mergi la noua casă! Vin și eu după ce încarc lucrurile în mașină!
— Ești sigur că urmăritorul nu va veni acolo la garsonieră?
— Sper să nu vină până termin!
— Să fii atent iubire!
— Și tu iubita! Hai că îți trimit adresa, așteaptă-mă acolo!
Am închis apelul și după un minut, a venit și mesajul cu adresa unde trebuia să merg. Am pornit într-acolo mergând mai mult printre blocuri.
Când am ajuns, am așteptat în fața blocului să apară mașina lui Gabriel. Se întuneca și încă așteptam. Începând să îmi fac griji, am luat telefonul și am vrut să sun, dar exact în acel moment, am văzut mașina lui Gabriel, părând în fața blocului.
— Îmi pare rău iubita, că te-am făcut să aștepți atât, dar a durat ceva până am cărat astea la mașină și le-am și făcut să încapă! Ia cheile și mergi înainte să descui! zise el scoțând din buzunarul de la blugi, cheile și întinzându-le către mine.
— Dă să iau și eu ceva să duc, să nu merg cu mâinile goale!
