22

24 9 1
                                    

  În prima dimineață în noul apartament, m-am trezit pe la ora șase. Încă era întuneric afară, dar nu conta, eram nerăbdătoare să se facă mai repede ziuă, să îmi termin de așezat lucrurile și apoi să mă pun să fac curățenie lună. Nu știam de când nu a mai fost locuit apartamentul, dar sigur de suficient timp încât să se depună praful. Stând cu ochii închiși, îmi făceam planuri peste planuri în cap, printre care să caut de lucru, tot așa într-un depozit sau orice altceva, ce îmi permitea să merg și la facultate, atunci când mi se cerea prezența. Nu știu cât a trecut, dar planurile mele au fost întrerupte de alarma lui Gabriel. Odată cu el, m-am ridicat și eu din pat.

— Iubita! De ce nu stai în pat să mai dormi? zise el în timp ce se îmbrăca.

—  Nu mai pot dormi de la șase! Sunt nerăbdătoare să îmi termin de așezat lucrurile ce mi-au mai rămas pe hol și apoi să mă apuc să fac curat peste tot! Trebuie să șterg praful, să spăl pe jos, să aspir! La bucătărie să spăl toate vasele, prin baie, pe balcoane, peste tot trebuie să adun măcar praful, chiar dacă e curat în rest!

— De ce nu aștepți să merg întâi să îți cumpăr tot ce e nevoie?

— Dar am iubire! Le am pe hol, aduse de la garsonieră! Tu mergi la facultate?

— Merg întâi acasă să discut iar cu tata și să îi dau cheile!

— Te rog să ai grijă!

— Astăzi nu cred că mai ajung la facultate! O să mă întorc să te ajut!

— Când te întorci, o să mergem că am o groază de bonuri, să luăm câte ceva de mâncare!

— Mergem iubita! Chiar voiam să îți propun să mergem să încărcăm frigiderul! De exemplu acum eu plec și tu nu ai nimic de mâncare!

— Nu îți face griji iubire! Pot coborâ să merg să îmi iau ceva!

— Nu coborî că nu ai cartelă să intri, da chiar, să îți las și ție o cheie de la apartament!

— Atunci aștept până vi tu!

— Mă întorc cât de repede pot!

După ce mă sărută, plecă.

Rămasă singură, m-am apucat de treabă. Am roboti eu cât am roboti preț de vreo oră și jumătate, când aud telefonul sunând. Mă uit să văd cine e, apoi răspund.

— Da!

— Ce faci veri?

— Ce să fac, m-am mutat în altă parte și fac un pic de curățenie!

— Te-ai mutat în altă parte?! Wow! Unde?

— Iartă-mă, dar nu îți pot spune acum! Tu știi treaba cu tatăl lui Gabriel, ideea e că acum ne ascundem de el, de aceea nu îți pot spune!

— Daa, iar eu chiar mă gândeam să merg să îi spun unde stai!

— Nu e vorba de încredere Manu! Tatăl lui a pus om să ne urmărească și noi acum dacă am reușit cumva să ne ascundem, e posibil să te urmărească pe tine sau pe oricine altcineva apropiat nouă!

HAZARD Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum