L-am lăsat pe el întâi să ia câte a putut duce, am luat și eu câteva și am plecat amândoi spre intrare.
— Ah iubita! Te trimiteam înainte, dar am uitat că se intră cu cartelă. Mi-a dat-o proprietarul pe a lui și mâine ne face și nouă cartele!
— Ne vede Dumnezeu până cărăm astea la etajul patru!
— Cu liftul iubita!
— Ah, ce bine că e lift!
— Este lift iubita mea!
Când am intrat în apartament, am rămas blocată. Gabriel trecu pe lângă mine și lasă în hol lucrurile ce le avea în mâini. Eu stăteam încă pe loc, privind înăuntru.
— Ce e iubita? Nu îți place?
— Ce-ai făcut iubire?! Câte camere are și de ce nu ai luat o garsonieră sau ceva mai micuț?!
— Nu e confortabil iubita, să stai într-o cutie de chibrit! Nici nu ai loc să îți pui un dulap mai mare pentru haine, nu ai loc de un fotoliu sau de o masă la care să înveți! Aici ai spațiu, e apartament cu patru camere, două balcoane, bucătărie spațioasă, debara, tot ce dorești!
— Eu te înțeleg, dar cred că prețul chiriei este pe măsură, iar eu nu am nici după ce să beau apă!
— O să ne descurcam noi cumva! Hai lasă grija asta acum și ajută-mă să termin mai repede de cărat sus, alea din mașină!
Cu inima îndoită, m-am comformat și l-am urmat afară. Când am terminat tot de cărat și am pus ultimele lucruri, claie peste grămadă în hol, am răsuflat ușurați. Gabriel m-a luat de mână și m-a dus în dormitor, unde s-a așezat pe pat cu fața în sus și m-a tras și pe mine lângă el.
— Aoleu iubita, sunt frânt! Nu îmi vine să cred că ai avut atâtea lucruri! Numai cărți câte a trebuit să car, de am crezut că golesc o bibliotecă!
— E hai, nu exagera! Sunt manualele și ceva în plus, câteva romane...
— Daa.., câteva cam o sută în total! zise el râzând.
Stăteam așa cu fața în sus odihnindu-ne. Nu îmi venea să cred că am reușit la timp să eliberez garsoniera și să am totuși un acoperiș deasupra capului. Atât necazul meu, cât și bucuria, i se datorau lui Gabriel. Din cauza lui aveam probleme și pierdusem casa și joburile, dar tot din cauza lui nu rămăsesem în stradă.
— Iubita!!!!
— Ce e??? Ai uitat ceva acolo?!
— Nu! Mi-am adus aminte că tu nu ai mâncat nimic astăzi! Pfff cu atâtea pe cap, am și uitat că nu ai avut timp să mănânci!
— De parcă tu ai mâncat ceva, iubire!
— Păi m-a luat pe mine foamea și așa mi-am adus aminte că nici tu nu ai mâncat nimic! Hai să mergem undeva să mâncăm!
— Să nu cumva să dăm peste urmăritor! Da chiar iubire, dacă nu mai dă de mine, dacă îți pun vreun dispozitiv de urmărire pe mașină sau dacă îți urmărește telefonul?
