În ziua externării mi-am chemat un taxi de m-a dus acasă. Era o zi urâtă cu vânt rece și din când în când dădea cu ploaie amestecată cu zăpadă. Am coborât din taxi, mi-am luat bagajele și am plecat către ușa blocului. Am luat liftul și am urcat și în maxim trei minute, am fost în casă. De cum am intrat, mi-am îndreptat privirea, către cuier și locul unde ne țineam încălțămintea. Nu am văzut nici o haină și nici o pereche de încălțări de-ale lui Gabriel. Clar, și-a luat lucrurile și a plecat, deci m-a părăsit! îmi spun în gând. Mă dezbrac, apoi descalț și îmi iau papucii de casă, apoi merg spre sufragerie. Când am ajuns în ușă, am rămas un pic pe loc și inima începu să îmi bată cu putere. Pe masa din bucătărie, trona un buchet mare de trandafiri albi, așezați frumos într-o vază. Lângă vază, așezați frumos, în picioare, pe o cutie cu bomboane de ciocolată, o pereche de botoșei albi.
Privesc roată prin cameră, apoi iau toate camerele la rând, în speranța că poate Gabriel, este într-una dintre ele, vrând să-mi facă vreo altă surpriză. Dezamăgită mă întorc în sufragerie și iau biletul ce era pus între trandafiri. Îl citesc și rămân iar în dilemă.
"Pentru cea mai frumoasă mămică din lume!"
Al tău Gabriel!
Doar atât??? Nu, te iubesc, te sărut sau orice altceva. Mă consolam cu acel "Al tău Gabriel!" Măcar se mai considera al meu.
Am studiat un pic botoșeii care erau superbi,, apoi m-am luat de scos din sacoșele ce le adusesem de la spital și am pus la spălat ce era de spălat și restul la locul lor. În tot acest timp, nu am putut să nu mă gândesc la faptul că Gabriel a știut ziua în care m-am externat. Înseamnă că el s-a interesat de mine în tot acest timp. Dar de ce nu mă contacta? De ce nu vrea să dea ochii cu mine? Nu puteam găsi nici un răspuns la zecile de întrebări ce îmi treceau prin minte.
După ce am terminat de pus lucrurile la locul lor, mi-am luat schimburi și am mers de mi-am umplut cada cu apă caldă. Eram disperată după o baie zdravănă. În atâtea zile în spital, zile în care nu am putut face o baie, credeam că am făcut râie și păduchi.
Am terminat baia, apoi m-am băgat direct în pat și am adormit.
Trecuse două zile de când mă externasem și era timpul să mai trec și pe la facultate. M-am trezit dimineață, m-am pregătit de plecare și apoi am pornit la drum. Cum nu stăteam departe de facultate, am ajuns numaidecât. La doar câțiva metri de mine, din sens opus, opri mașina lui Gabriel. Se dădu jos și când să meargă către clădirea facultății, se întâlni cu un coleg și se salută. Văzând că pleacă mai departe am strigat la el. Când am văzut că a privit în direcția mea, i-am făcut cu mâna și am luat-o în pas alergător, către el, dar am încetinit dintr-o dată când am văzut că deși mă văzuse clar, a întors capul și și-a văzut mai departe de drum. Am stat o clipă pe gânduri, apoi am luat-o la fuga după el. Până să intre pe ușa facultății, am strigat iar după el, în timp ce gâfâiam și simțeam un junghi în dreptul inimii. Am pus mâna în dreptul ei și am mai strigat o dată. Colegul lui a întors capul către mine, apoi îi zicea ceva lui Gabriel, dând din mâini și arătând spre mine,dar el nu a întors deloc privirea către mine, și-a văzut de drum și deschizând ușa, a intrat în clădire.
Am stat puțin să îmi trag sufletul și să-mi treacă junghiul ce mi se pusese în piept, apoi am plecat agale către sala mea de curs.
Pe parcursul acelei zile, ne-am mai intersectat de câteva ori, dar nici nu se uita la mine și nici eu nu am mai insistat să îl opresc și să-i vorbesc.
După terminarea cursurilor, mergeam încet spre casă și mă bucuram de vremea ce era un pic mai blândă, față de ziua precedentă. Căscând ochii pe stradă, pe la clădiri, oameni, etc..., îmi sare în ochi, un anunț pe o hârtie A4, lipit de geamul unui magazin mixt. Mă dau mai aproape și citesc.
"ANGAJĂM VÂNZĂTOARE!
DETALII ÎN MAGAZIN!"
Nu am mai stat pe gânduri, am intrat înăuntru.
— Bună ziua! zic eu vânzătoarei ce stătea după tejghea și servea un client.
Vânzătoarea îmi răspunde la bună ziua, dar își vede de treabă, acordând atenție clientului. Am așteptat să termine, în timp ce îmi roteam ochii, prin magazin. Mă bucuram că era bine aprovizionat și mai ales că era situat în drumul dintre casă și facultate.
— Doriți ceva? întrebă femeia ce avea în jur de patruzeci de ani.
— În legătură cu anunțul de afară, doresc și eu câteva detalii!
— Sunteți interesată?
— Da! Cu cine trebuie să vorbesc?
— Cu mine! E magazinul meu!
— Aș vrea întâi să menționez faptul că sunt studentă la facultate de drept, de aici din apropiere și fac la frecvență redusă, dar totuși va trebui să mai merg din când în când la cursuri sau când am teze și alte cerințe ce necesită prezența!
— Am înțeles! Dacă ești de acord cu salariu și crezi că te descurci, mă anunți dinainte și îți țin eu locul! Mai am o fată angajată și veți face cu schimbul! Puteți chiar și aranja între voi să vă țineți locul! Salariu este minimul pe economie! Programul este de la șapte dimineața, până la zece seara!
— E ok dacă am posibilitatea să îmi continui și studiile!
— Când nu sunt clienți, poți și învăța sau mai verifici rafturile! Mai vin clienți și pun câte ceva în coș, se răzgândesc, pun înapoi pe raft, dar nu de acolo de unde a luat! Sunt zile în care este aglomerat și sunt zile în care nu este, deci nu e chiar atât de greu!
— E în regulă, mă descurc!
— Atunci o să îți trec pe o hârtie, ce acte îți trebuie! Ai mai lucrat undeva până acum?
— Am lucrat într-un depozit!
— Am înțeles! Deci vino cu actele necesare, semnăm contractul și apoi începi munca!
— Bine! Vă mulțumesc frumos!
— Stai să scot și anunțul de acolo! Sper să nu te răzgândești, da?
— Nu mă răzgândesc!
Am luat hârtia pe care îmi trecuse ce acte îmi trebuie, mi-am luat rămas bun și am plecat spre casă.
