Trecuse două luni de când eu și Gabriel aveam o așa zisă relație. Nu mi-a cerut niciodată să fiu iubita lui. Primul sărut a fost ca o cerință din partea lui și ca un acord din partea mea, apoi ne întâlneam de câte ori puteam, în week-end ne plimbam prin București, mergeam la filme, la restaurate, cofetării, apoi mă aducea acasă și pleca. Era luna Decembrie și decorațiunile erau mirifice noaptea, iar Gabriel adora să ne plimbăm de mână, noaptea și să le admirăm. Manuel se întorsese acasă, deoarece le trecuse supărarea și le era dor de el. Cu toate că locuiam singură, Gabriel nu a mai intrat niciodată în casă, de când m-a sărutat prima oară. Fiind în ultimul an, a început să practice avocatura, ca asistent al unui avocat cu experiență.
— Iubita, m-am gândit ca de Crăciun să mergem la Poiana Brașov, ce zici? îmi spune într-una din zile.
— Nu știu dacă pot să îmi iau liber!
— Ai dreptul la concediu! Fă de acum cerere de concediu, pentru 24/25/26 Decembrie! Măcar astea trei zile dacă ți le dă, tot este bine!
— O să încerc!
Mai erau două săptămâni până de Crăciun iar eu tot nu știam ce cadou să îi iau. La orice m-aș fi gândit, părea nesemnificativ pentru cineva care avea totul. Ca să iau un cadou pe măsură, ar fi trebuit să cheltui jumătate din banii strânși pentru facultate, chirie și alte utilități.
Într-o zi am ieșit de la muncă și ca de obicei, mă grăbeam spre celalalt job. Mergeam pe jos pe trotuar și mă gândeam la ale mele. Cu coada ochiului, observ o mașină neagră că mergea cam în ritmul meu. Mi s-a părut suspect că toate celelalte mașini o depășeau. Eu eram pe trotuarul din stânga șoselei, iar mașina era pe partea cealaltă, pe dreapta. Mergând, văd în stânga mea, o librărie. Intru înăuntru și mă prefac că mă uit printre rafturi, dar din când în când îmi aruncam privirea și afară. Mașina neagră opri pe partea dreaptă. Cumpăr un caiet și ies din librărie, cu caietul în mână. Mașina pornește iar și merge la fel de încet. Ajung la restaurant și după ce intru, mai înăuntru, privesc din nou afară. Mașina trase pe dreapta și opri motorul. Am stat câteva secunde sau chiar un minut și ceva și am așteptat, dar nu a coborât nimeni din mașină.
Am mers la bucătărie și m-a apucat de treabă, dar din când în când, ieșeam să mă uit de mașină iar aceasta era în același loc. Avea geamurile fumurii și nu puteam vedea înăuntrul ei. Spre terminarea programului, Gabriel își făcuse un obicei și venea și aștepta să ies de la muncă. După ce ne-am făcut pachetele și patronul m-a plătit, am ieșit afară din restaurant și în momentul când am ieșit pe ușă, geamul mașinii coborâ un pic jos și șoferul ne făcea poze sau ne filma cu telefonul. După ce am urcat în mașină și Gabriel a pornit. Mașina neagră a pornit după noi.
— Iubire, suntem urmăriți! îi zic eu lui Gabriel!
El privi în oglinda retrovizoare, apoi la mine, apoi în față fiind atent și la drum.
— De unde știi? E doar o mașină ce merge în direcție cu noi!
— Nu e doar o mașină, e mașina care m-a urmărit azi de la depozit până la restaurant, apoi a stat pe dreapta până am ieșit din restaurant și când am ieșit, a coborât puțin geamul și cred că ne-a filmat sau ne-a făcut poze cu telefonul. Când ai pornit de am plecat, a pornit și el și acum uite-l în urma noastră!
— De ce nu mi-ai spus mai devreme?
— Și ce ai fi făcut? La început am crezut că mă urmărește doar pe mine, dar judecând după faptul că a făcut poze doar când eram împreună afară în ușa restaurantului și când am urcat amândoi în mașină, sigur ne urmărește pe amândoi și cine are interesul să își dorească dovezi că suntem împreună?!
— Pfff, tata!
— Exact!
— Mi-e teamă că va face vreo prostie și eu nu voi fi acolo să te apăr! Nici nu te pot muta la un loc sigur, decât dacă renunți la locurile de muncă! Eu ți-aș găsi în altă parte un loc ascuns și acolo nu te-ar mai găsi, dar știe deja unde lucrezi și te va urmări!
— Nu renunț la muncă! Dacă renunț la muncă, nu voi mai putea să-mi termin facultatea, nu voi putea să îmi plătesc chiria, voi rămâne pur și simplu pe drumuri!
— Oricum vei rămâne pe drumuri dacă ai intrat în colimatoriul lui tata! El nu amenință niciodată fără a se ține de cuvânt!
— Și atunci ce să fac?
— Va trebui să renunți măcar la locurile de muncă momentan! Aaa și în seara asta rămân la tine! Nu pot pleca gândindu-mă că în urma mea ar putea veni peste tine!
— Și mâine noapte și poimâine și tot așa?
— Atunci voi veni în fiecare noapte!
— Până când?
— Până vei fi în siguranță!
Am ajuns în fața blocului și Gabriel, în timp ce parcă, era cu ochii și pe acea mașină care oprise și ea la câțiva metri distanță. Am coborât, mi-am luat de pe bancheta din spate, sacoșa cu mâncare și am dat să plec spre intrare. Gabriel veni repede lângă mine și se propti în fața mea. Zâmbind larg îmi dădu părul după ureche.
— Stai puțin așa, apoi intrăm.
Făcându-se că vorbește ceva dragastos cu mine, urmarea mașina neagră cu geamuri fumurii.
— A deschis un pic geamul, cred că iar ne filmează sau ne face poze! zise el zâmbind tot timpul și jucându-se cu părul meu.
— Dacă te mai și vede intrând, clar turbează tatăl tău!
— Atunci hai să intrăm, măcar să aibă ce vedea în pozele alea!
Am intrat și un gând mă făcu să îmi stea inima.
— Iubire! Omul tatălui tău am văzut că purta armă! Nu crezi că eu locuind la parter, mă poate împușca oricând prin geam, apoi să dispară în noapte fără a îi da nimeni de urmă?
— Ei, iubita! Crezi că suntem în Vestul sălbatic? Arma aia este înregistrată și ar trebui să dea socoteală pentru fiecare glonț!
— Ar trebui, dar tatăl tău ar ști cum să mușamalizeze totul!
— Stai liniștită că face orice altceva, dar nu crimă!
