După aproximativ o ora și jumătate, asistenta cea drăguță, veni iar la mine.
— Hei, nu dormi?
— Nu am dormit destul unsprezece zile?
Ea zâmbi și mă verifica la branula de la mâna cealaltă, unde aveam încă un furtunș băgat și o pungă aproape goală, de glucoză sau ce o fi fost acolo în ea. La cealaltă mină Erau scoase furtunașele și branula iar locul era vânăt.
— O să-ți mai aduc o punguță și după ce se golește și aia, scapi și de branula cealaltă! Să ai grijă să nu te dai jos încă, pentru că ai pusă sondă urinară!
— Când mă pot da jos?
— După ce termini punguța care o să o aduc, o să te ajut întâi să te ridici în șezut!
— Dar nu am nimic la picioare, pot să merg!
— Bineînțeles că poți merge, dar ai stat unsprezece zile întinsă, nemișcată și ești foarte slăbită! Dacă te ridici deodată să pleci, te va lua amețeala, nu vei avea stabilitate în picioare!
— Dar copilu e bine? Nu a fost afectat cu nimic coma mea?
— E bine și este o minune că este așa! Dar și doctorii au făcut tot posibilul să nu pierzi nici sarcina și nici viața!
— Doctorii?!
— Da, patru doctori, au fost prezenți în sala de operație! A durat cinci ore operația, deoarece glonțul s-a oprit exact lângă inimă și a atins o arteră principală ce provocase a hemoragie puternică! Cu cine te-ai încurcat de ai ajuns să fii împușcată?
Eram gata, gata să deschid gura să îi spun cu cine, dar m-am abținut la timp. Nici polițiștilor nu le-am spus pe cine bănuiam.
— Cu nimeni! Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta! Probabil am fost confundată cu altcineva sau nu știu!
Cred că mi s-a încărcat telefonul, mi-l dați să sun și eu pe cineva?
— Bineînțeles!
Asistenta îmi dădu telefonul, apoi plecă. Am deschis telefonul și direct la numărul lui Gabriel m-am repezit.
Am apelat dar îmi spunea că numărul nu e disponibil. Am reapelat și aceeași poveste. Nu îmi venea să cred că mă lăsase baltă exact în acel moment. Rămăsesem singură, fără nici o speranță de a merge mai departe. Nu tu bani, nu tu casă, nu tu mâncare, nu tu facultate, nu tu familie, încotro o iei tu Meral?!
Lacrimile începu să îmi curgă pe față și totul în jurul meu era sumbru. Îmi doream să fi murit. După ce am plâns și m-am mai răcorit, mi-am pus mâna pe burtă și m-am mângâiat. Hei, ce faci Meral, îți plângi singură de milă? Puiuțul ăsta mic, are nevoie de tine și dacă el s-a agățat cu toate forțele de viață, poți și tu! După ce mi-am zis asta în gând, mi-am șters lacrimile și m-am abținut din plâns. Am pus mâna pe telefon și l-am apelat pe Manuel. Simțeam nevoia să împărtășesc cu cineva, necazul meu și nu aveam pe nimeni în afară de el.
— Hei veri!!! zise el când îmi răspunse la apel.
— Hei, ce faci?
— Ce să fac, mă jucam pe laptop, dar tu ce faci? Am încercat să te sun dar mereu îmi respingea apelul ca și cum era telefonul închis?
