— Meral!
Mă uit în direcția de unde eram strigată știind deja cine m-a strigat.
— Da!
— Poți veni să strângi și aici!
— Imediat ce duc astea la bucătărie! răspund eu un pic contrariată.
Nu era nevoie să îmi spună el ce trebuie să fac. El trebuia să lase așa și să plece. Duc tava și o descarc și mă reîntorc în sală. Merg direct către masa lui și mă apuc de strâns.
— Știu, le puteai strânge după ce plecam, dar am vrut să te mai apropii de mine să îți pot vorbi!
— Sunt în timpul serviciului și gândește-te că tot ce am strâns de pe mese, trebuie să merg să le și spăl, iar patronul este cu ochii pe mine!
— Unde e?
— E cel de lângă bar!
— Am înțeles! Nu vreau să îți fac probleme! O să plec și eu după ce îmi termin cafeaua! Tu la cât termini programul?
— La doisprezece noaptea!
— Așa târziu?!
— Da! Atunci se închide restaurantul! Acum te rog să mă scuzi, dar chiar nu mai pot sta să vorbim!
— Ok! Atunci te rog să mă suni când termini! Dacă nu, poate vin mâine pe aici!
— Mâine sunt la serviciu, în altă parte! Aici sunt după ora șaisprezece!
— Alt job???!!!
— Meral! Grăbește-te să debarasezi și masa care s-a eliberat acum! strigă patronul la mine!
— Imediat șefu!
— Să mă suni, da?
— Dacă nu uit, da!
— Nu uiți!
— Bine! zic eu zâmbind-i în timp ce ridicam tava de pe masă și plecam cu ea către bucătărie.
Câteva minute mai târziu, când am revenit, Gabriel plecase. Am mers să iau ceașca de cafea ce îi rămăsese pe masă. Când am ridicat ceașca, am observat un șervețel împachetat ciudat, sub farfuria de la ceașcă. L-am luat și l-am desfăcut, iar în el am găsit o bancnotă de 100 de RON. Am dat-o la o parte și am descoperit ceva scris pe șervețel. Am încercat să deslușesc scrisul, citindu-l.
" Știu că ți se va părea mult, dar nu o considera milă, ci un bacșiș gras :), pentru cineva care merită din plin! Te respect pentru ceea ce faci și sunt convins că nu ești plătită pe măsura muncii tale!"
"Al tău Gabriel!"
Al tău Gabriel??? Wow!!! Ultima parte mă lăsase mască. Al meu Gabriel? Hmmm, nu suna rău deloc. Împăturesc repede șervețelul și îl bag în buzunar, împreună cu banii, bineînțeles.
Au trecut foarte greu orele până la închiderea restaurantului. Du ce patronul m-a răsplătit destul de satisfăcător, mai ales că am venit și mai devreme și am fost singură la debarasat și spălat vasele.
După ce mi-am luat câte ceva de mâncare în niște caserole, mi le-am pus într-o pungă și am plecat spre casă. Nopțile în Octombrie, erau destul de reci, chiar dacă unele zile erau călduroase ca cele de vară. Nu aveam chef să merg pe jos la cât mă dureau picioarele, așa că am mers în stația de autobuz. Când mi-am dat seama că trebuie să aștept douăzeci de minute, am ales să plec tot pe jos, mai mult pentru a mă încălzi. Am scos telefonul din geanta ce o aveam pe umăr și am găsind numărul lui Gabriel, l-am salvat în agendă, apoi am sunat.
