Se apropia 22 Ianuarie și trebuia să mă pregătesc de începerea sesiunii de examene. Îmi căram cu mine la muncă, manuale și învățam de câte ori aveam ocazia. Mă bucuram că sarcina nu îmi făcea probleme. În afară de pofte, nu aveam nimic. Celebrele grețuri matinale, era ceva necunoscut mie, în schimb atârnam mai mult la somn, în zilele când eram liberă. Îmi era somn și la job, dar făceam mereu câte ceva, ca să mă țină activă. Nu mai știam nimic de Gabriel, în schimb aflasem că apartamentul în care stăteam, nu fusese închiriat de el, ci cumpărat. Într-o zi când am venit de la muncă, am fost anunțată că va veni cineva să citească, contorul electric. Am așteptat casă și când a intrat, a întrebat de Gabriel Adaman.
— Da, dar el a închiriat acest apartament, nu este el proprietar! zic eu.
— Numele de pe contract este Gabriel Adaman! La noi nu sunt trecuți aici chiriașii, sunt trecuți proprietarii!
— Mă scuzați, nu am știut!
Bărbatul a scris ceva într-un caiet, a scanat numărul cu un aparat și a plecat. Eu am rămas ca întotdeauna, nelămurită. Când am mers în altă zi să plătesc întreținerea, același lucru mi s-a spus. Gabriel Adaman era noul proprietar. Administratorul mi-a și dat detalii despre foștii proprietari și despre faptul că apartamentul a fost cumpărat imediat după revelion.
Cu toate astea, Gabriel nici nu se uita la mine de câte ori mă vedea pe la facultate.
Într-o zi, chiar la începutul lui Februarie, eram în plină sesiune a examenelor, eram în magazin și învățam. Când am auzit ușa, am închis repede cartea și am pus-o deoparte. A intrat o femeie și după ce a luat un coș, a plecat printre rafturi. Văzând că nu a venit direct la casă să cumpere, așa cum făceau unii clienți, pentru că aveam rafturi și în spatele meu și mai cereau pâine sau ce voiau, dar nu voiau să meargă printre rafturi să le caute, nu am mai deschis cartea și am așteptat să vină cu coșul la casă. Stând așa, privesc în stradă pe fereastră. Îmi tresări inima când am văzut mașina lui Gabriel, încetinind în fața magazinului. A privit lung către mine, deși nu știu dacă m-a văzut prin fereastra magazinului, apoi a băgat în viteză și a plecat. Nu a durat nici două minute și în urma lui, mașina cu geamuri fumurii, trecu și luă urma lui Gabriel. Mi-am dat imediat seama că este urmărit. În ziua aceea, am privit mereu spre stradă, sperând să-l mai văd trecând, deși știam că sunt șanse de 0% să mai treacă o dată în aceeași zi.
Mi-am continuat activitatea și după amiază am primit o vizită neașteptată. Deși am văzut-o când a intrat, eram ocupată cu clienții și doar i-am zâmbit. A mers de și-a luat ceva de pe la raf, apoi a venit să plătească.
— Anastasia! Ce surpriză plăcută!
— Da?! Mă bucur că te-am surprins! Dacă tot mi-ai zis că lucrezi aici, am zis să trec pe la tine după cursuri!
— Bine ai făcut!
— Tu, când ai examen? Eu astăzi am dat unul!
— Peste două zile!
— Succes!
— Mulțumesc, asemenea și ție!
— Te-ai împăcat cu Ela?
— Nu, de ce?
— Am văzut-o acum câteva zile, din nou cu băiatul cu care ai fost tu!
— Cu Marius?
— Da, nu știu cum îl cheamă!
— Să fie sănătoși! Ți-am zis că nu mai am nici o treabă cu ei!
— Dar cu Gabriel?
— Cu el e mai complicat! Așteaptă puțin să servesc clienții!
— Ok, eu mă mai uit pe-aici!
După ce am terminat și m-am mai eliberat, Anastasia se apropie iar de tejghea.
— Am auzit de la un coleg că Gabriel vrea să devină judecător! Așa e?
— Nu știu! Ultima oară știam că doar avocat! Doar dacă nu și-a schimbat între timp deciziile!
— Tot nu te-a sunat?
— Nu!
— Nici tu pe el?
— Degeaba îl sun! Mereu e închis telefonul sau mi-a blocat numărul ori și-a schimbat numărul!
— Ciudat! Din ceea ce mi-ai povestit, e greu de crezut cum un om se poate schimba așa peste noapte!
— Nici eu nu știu ce să mai cred! Astăzi a trecut pe aici cu mașina! A încetinit puțin și se uita încoace, apoi a plecat și cred că iar e urmărit, pentru că am văzut în urma lui, mașina de care îți spuneam că ne urmarea înainte!
— Doamne, dar ce fel de tată are?! Mafiot?!
— Să știi că nu m-ar mira! Cred că e mai mult decât procuror, dacă și-a permis să își pună în plan să mă elimine!
— Și nu ți-e frică să nu te caute iar și să termine treaba?!
— Ba da, dar văd că nu mai sunt urmărită și asta îmi dă un pic de curaj și speranță că s-a lipsit!
— De ce nu pleci în alt oraș?
— Și facultatea?
— Te transferi!
— Tu știi cât de greu este să te transferi? Primul pas este solicitarea avizului decanului facultății primitoare, respectiv aprobarea rectorului universității primitoare. Urmatorul pas este aprobarea cererii de mobilitate de către rectorul universității de proveniență dupa ce aceasta a fost avizată de către decanul facultății de la care pleci. Înainte de a intreprinde orice demers în vederea transferului, să aflii dacă planul de învățământ și fișa disciplinelor de la facultatea primitoare sunt identice cu cele ale facultății de la care pleci, o comisie le va compara!. Daca nu există identitate, atunci va trebui să susții examene de diferență că unele facultăți impun un anumit termen pentru promovarea acestora și în caz de nepromovare, studentul este exmatriculat!
— Wow, nu m-am interesat niciodată despre asta și nu am știut!
— Eu da și am stat și m-am gândit mai bine și n-aș schimba UBB-ul(FSEGA) decât cu o altă universitate de prestigiu cum este cea din Iași face parte din Consorțiul "Universitaria" alături de UBB, Universitatea Bucuresti, Universitatea de Vest Timișoara. Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava nu face parte din consorțiu !
— Atunci de ce nu te transferi la Iași?
— Îmi va fi greu să mă descurc acolo! Nu am puterea să o iau de la capăt acolo! Dar mă mai gândesc! Mai stau aici măcar până în vară măcar!
— Până atunci o să primești iar un glonț și cine știe dacă mai scapi!
— Nu mă mai speria și tu!
— Altfel nu te ferești, dacă nu ești speriată!
