— Eu o să parchez aici și mă duc unde am treabă, dar mă întorc repede! Rămâneți în mașină! zise șoferul în timp ce parcă mașina între alte două mașini ce erau staționate pe dreapta.
Bărbatul se dădu jos din mașină și după ce luă ceva din portbagaj, plecă și ne lăsă singure.
— Unde crezi că se duce la ora asta?. Nici nu s-a luminat bine! zise Ela.
— Nu știu și nici nu mă interesează! Mai bine ne-am gândi la cum ieșim din situația asta! Chiar dacă ai mei nu au observat că lipsesc, ai tăi sigur au observat și au dat alarma sunând la ai mei sau invers!
— Hai să spunem că am dormit la o colegă de la facultate!
— Ce colegă? De unde știm că nu au sunat deja pe la toate colegele ce le știam? Să nu mai zic de tricoul tău care e zdrențe făcut!
— Mai de grabă noi arătăm ca niște zdrențe!
— Și e vina mea?
— Nici a mea!
— Cred că vina la amândouă! Trebuia să ne plătim noi sucurile și să le luăm noi cu mâna noastră de la bar și să nu lăsăm să se apropie nici un băiat de noi!
— Dacă aș ști că mor mâine, mi-aș săpa groapa de azi! Așa și în cazul de față! De unde să fi știut ce se întâmplă?
— Cred că scrie pe fruntea noastră "Proaste", de aceea din tot clubul, ne-au găsit exact pe noi, ăia!
— Dacă ieșeam și noi mai des, am fi știut de ce trebuie să ne ferim, dar noi am ieșit aseară pentru prima dată într-un club și normal că am fost o pradă ușoară! Singure, nesofisticate, priveam în jur de parcă vedeam OZN-uri, cum naiba să nu fim luate în vizor?!
— Ela, gata..., am găsit ce să spunem, dar trebuie mai întâi să vorbim cu Anastasia! Ai noștri nu o cunosc pe Anastasia, fata de la Chișinău care este în anul doi la noi la facultate! Știi că ea ne mai întreabă câte ceva de câte ori ne întâlnim pe la facultate, o să mergem direct la ea și vorbim cu ea, să spună că am rămas la ea peste noapte și poate ne dă și ceva să ne schimbam!
— Wow, daa, ce ideie bună! zise Ela, luminând-se deodată la față.
Am răsuflat liniștită, că găsisem minciuna perfectă. Nu era frumos, dar era sănătos. Ar fi ieșit tărăboi mare, dacă am fi spus acum adevărul, așa că am ales să ne salvăm pielea, înaintea salvării conștiinței.
Când se lumină bine de ziuă, eu și Ela, coboram din mașina omului ce a fost amabil și ne-a dus până în fața căminului studențesc, unde stătea Anastasia.
— Meral, dar tu știi la ce cameră stă Anastasia?
— Nu știu, dar voi întreba la intrare, pe pedagog!
— Și crezi, că ne va spune? Sau ne va lăsa să mergem la ea?
— Încercăm!
Am mers la ușa căminului și ne-am lovit de o ușă încuiată. Ne-am apropiat de geamul transparent al ușii albe de termopan și am privit înăuntru. Chiar lângă intrare, în dreapta, un bărbat stătea pe un scaun, cu privirea în niște hârtii ce le avea pe un mic birou. Am ciocănit în ușă și am așteptat ca bărbatul să vină și să ne deschidă.
— Bună dimineața! Am spus noi la unison, bărbatului ce tocmai descuiase și deschise larg ușa.
— Bună dimineața! Ce e cu voi? Pe cine căutați? întrebă bărbatul.
— Am venit la Anastasia Ceban! Ne puteți spune vă rog frumos, la ce cameră stă?
Bărbatul ne privi suspicios și după ce ne scană cu privirea, din cap până în picioare, își puse o mână în șold.
— Așteptați aici, că mă duc să o chem! zise el, apoi intră în clădire.
Ela se apropie de ușă și se uită înăuntru.
— Hei, a spus să așteptăm aici!
— Nu intru, doar mă uit și eu! Eram curioasă cum arată pe dinăuntru!
— Bănuiesc că e la fel ca internatul!
— Și cum este internatul?
— Nu știu Ela, că nu am fost niciodată, dar credeam că tu știi!
— Eu de unde să știu?!
Nu am apucat să mai spun ceva, că Anastasia, ieși pe ușa căminului. Avea părul răvășit și un halat tras peste pijamale, iar în picioare avea papuci de casă.
—Meral?! Elena (Ela) ?! Ce e cu voi la ora asta, aici?
— Scuze că te-am deranjat Anastasia, dar avem mare nevoie de ajutorul tău!
— Ce ajutor?
— Eu și Ela, suntem într-o mare încurcătură, vino mai încoace să îți povestesc! zic eu în timp ce îi fac semn să ne îndepărtăm puțin de ușa de după care stătea bărbatul ce o chemase pe Anastasia.
Fata se comformă și ne-am retras toate într-un loc ferit și i-am povestit toate ce s-au întâmplat.
—Doamne ferește! Bine că ați scăpat fără să vă facă nimic! Și eu cu ce să vă ajut? zise Anastasia.
— Păi, vrem să ne fii un fel de alibi! Dacă te întreabă părinții noștri, să zici că am fost cu toatele la mine film și am rămas peste noapte la tine și eventual să ne dai numărul tău de telefon, în cazul în care vor să sune și să te întrebe! Aaa și dacă ai putea să ne dai și două tricouri! Ți le aducem Luni înapoi!
— Sigur că da, stați puțin aici, că vă aduc imediat numărul de telefon și tricourile!
— Anastasia, dacă nu cerem prea mult, ne lași dai și telefonul, să sunăm acasă și să anunțăm?
— Da, mă întorc acum! Vă luam în cameră, dar colega mea de cameră, încă doarme și nu vreau să o deranjez!
— Stai liniștită, te așteptăm aici!
Fata blondă, cu părul până mai jos de talie, intră grăbită în clădire.
— Meral, de ce mai trebuie să sunăm, oricum mergem acasă și le spunem atunci?! întrebă Ela.
— Tare te am bleagă! Dacă sunăm acum, până ajungem acasă, li se mai domolesc nervii!
— Aaaa, ce ideie genială! Le dăm timp să hotărască cu ce ne dă omor, cu cureaua sau cu bătătorul de covoare!
Am pufnit în râs, amândouă, deși aveam inimile cât puricele, de frică.
Anastasia se reîntoarce cu două tricouri în mână și cu telefonul în cealaltă.
— Intrați pe hol să vă schimbați! zise ea în timp ce se opri în ușă.
