ACASĂ LA GABRIEL
Tatăl lui Gabriel, se plimba dintr-o parte în alta prin sufragerie, cu mâinile la spate și privirea în pământ. Mama lui încerca să îl calmeze.
— Dragule, nu te mai agita! Calmează-te și vino să stai jos pe canapea!
— Lasă-mă în pace! zise el privind la ceasul de pe mâna.
— Nu vă mai certați! Iar îl vei face să plece de acasă!
— Să plece? Dar ce e aici, hotel, să plece și să vină când vrea? A venit, am stabilit ceva, aici să rămână!
— Ai răbdare că va veni acum și îți va explica!
— Să explice! Chiar sunt curios ce îmi va explica! În față zice ca mine și în spate face ca el! Mă ia de prost?
Gabriel intră în sufragerie și de cum îl văzu tatăl lui, îl și luă în primire.
— În sfârșit ai venit!
— Ce e? Ce s-a mai întâmplat?
— Tu chiar crezi că eu sunt prostul tău?
— De ce? Ce am făcut?!
— Ce înțelegere am avut noi doi? Ți-am zis că fata aia dispare de pe fața pământului dacă tu nu păstrezi distanța față de ea? Ți-am spus sau nu ți-am spus?
— Mi-ai spus!
— Și???
— Și ce? Și asta am făcut!
— Ei uite la el cum mă minte în față! Îmi vine să dau cu tine de pământ, cât ești tu de mare!
— Pe bune? Tată, nu mai sunt un copil! Dacă îmi clănțăneau dinții în gură și îmi tremurau genunchii, de frică, de câte ori te vedeam, atunci când eram mic, acum nu mă mai poți face să tremur decât de nervi!
— Așa deci! Văd că un glonț nu a fost de ajuns să tai răul din rădăcină!
Ce ai căutat azi la ea acasă? Ce ai cautat acolo unde lucrează ea?!
Spune!
— Tată! Mi-ai zis să îmi schimb numărul de telefon, l-am schimbat! Mi-ai zis să nu mai iau legătura cu ea sub nici o formă, nu am luat! Mi-ai zis să păstrez distanța, am păstrat-o! Ce mai vrei de la mine?!
— Atunci ce ai căutat la ea?
— Nu m-am apropiat de ea, nu am vorbit cu ea! Deci ți-am respectat condițiile! Poți să pui câte condiții vrei, dar nu o să-mi poți interzice să o iubesc! zise Gabriel nervos.
— Iubirea ta îi va aduce sfârșitul! Să nu zici că nu ți-am spus!
Gabriel nu își mai putu stăpânii nervii și își apucă tatăl cu ambele mâini, de reverul hainei.
— Ascultă bine la mine! Dacă îți mai pui dulăii pe ea și îi mai faci probleme sau dacă ea moare, îmi voi lua și eu viața sau o voi lua pe a ta! Alege! Aaa și dacă până acum te-am ascultat ca un cățeluș, nu am făcut-o pentru că te respect și pentru că ascult de tine, am făcut-o pentru ea să o țin în siguranță, chiar dacă probabil mă urăște! Dar de acum încolo nu mai sunt marioneta ta! Vrei să o omori? Sau să o faci dispărută cine știe prin ce metode, atunci mama să se pregătească de înmormântare, de două chiar, pentru că nu voi pleca pe lumea cealaltă după ea, până nu îi răzbun moartea! Așa că dragă tată, roagă-te să nu fugă ea de bună voie și să nu o găsesc, că atunci vom muri degeaba!
— Gabriel! Ia-ți mâinile de pe tatăl tău! Nu ți-e rușine?
— Mamă, nu te băga! Ești și tu complice la tot! Înțelegeți o dată că nu îmi puteți dicta pe cine să iubesc și pe mine cine nu! zise el în timp ce îi dădu drumul tatălui sau, iar acesta din urmă îi altoi o palmă peste față!
Toți amuțiră pentru câteva secunde.
— Se pare că v-ați făcut un obicei din a mă pălmui!
— Nemernicule! Mai bine te pălmuiam de mic, ca să nu ajung să trăiesc clipa asta! Mă iei tu pe mine de guler?! Ieși din casa asta! Du-te la târfulița aia a ta și linge-i tălpile pline de jeg! Mergi și piaptănă-i păduchii și fă-te de râs cu ea în lume! Dar stai că nu te faci tu, mă faci pe mine de râs!
— În sfârșit ești un tată minunat! Ai spus cu gura ta să mă duc la ea! Mulțumesc! Chiar acum mă duc și îmi fac bagajele și plec!
— Dacă ieși pe ușa aia, să nu te mai întorci nici la moartea noastră! Nu mai ești fiul meu!
— Mă bucur! În sfârșit scap de stigmatul ăsta! Acum pot fi un om normal, un om fericit alături de femeia pe care o iubesc și care mă iubește! Iar tu nu încerca să ne bagi bețe în roate că nu îmi vei mai lăsa nimic de pierdut și va ieși rău de tot! Vei vedea cum e iadul pe pământ!
— Mă ameninți?
— Nu! Te avertizez!
— Ieși afară!!!!! țipă tatăl lui, arătându-i ușa!
Gabriel nu o luă în direcția ușii, ci înspre camera lui. După câteva minute, reveni cu două genți de voiaj în mâini.
— Ți-ai luat tot? Odată ce ieși pe ușa aia, nu mai intri! Și să nu ai pretenții la nimic din tot ce e aici!
— Dacă mă lași să fiu fericit, zău dacă te mai deranjez cu ceva! Nu îți vin și nu îmi trebuie nimic de la tine!
Mamă! După cum văd, nu ai nimic de spus!
— Ce aș putea să mai spun Gabriel, după ce l-ai luat pe tatăl tău de guler, pentru o fufă?
— Nu este o fufă și dacă vrei să știi, la aproape douăzeci de ani ai ei, eu am fost primul bărbat cu care s-a culcat! Poți spune și tu asta, despre tine și tata?! Iartă-mă că ți-am spus-o direct, dar dacă tot o numești fufă fără nici o dovadă, știi mai bine decât mine că toate vorbele astea urâte despre ea, sunt calomnii și se pedepsesc prin lege!
— Nu te mai recunosc! Ce a făcut femeia aia din tine?!
— Nu a făcut nimic ea din mine! Voi ați făcut! Dacă erați niște oameni normali, acum stăteam cu ea și cu voi, la masa aia și mâncam, râdeam, vorbeam despre una, despre alta, dar voi nuuu, sunteți prea mândrii! Nu știu dacă faceți asta pentru că într-adevăr nu o vreți pe fata aia, sau pentru a nu vă călca pe orgoliu? Sunteți prea mândrii să lăsați de la voi în favoarea ambiției noastre de a nu ne despărți! Nu aveți decât voi de pierdut din asta! Am plecat, să aveți o viață plină de singurătate că nu ați fost în stare să vă țineți fiul lângă voi! Nu ați suportat să îl vedeți fericit!
Gabriel își luă gențile și plecă.
