Miercuri dimineață, am intrat în curtea facultății, unde am dat nas în nas cu Marius și Ela ce păreau a fi siamezi. Lipiți unul de altul, se giugiuleau ca doi porumbei. Am încercat să trec neobservată, dar nu mi-a reușit.
— Meral! o aud pe Ela strigând-mă.
Îmi văd de drum, prefăcându-mă că nu o aud.
— Meral, stai puțin! o aud iar strigând și în același timp îi aud și pașii venind către mine.
Când m-am întors, ea era în spatele meu, la câțiva centimetri de mine.
— Meral! Îmi pare rău, dar nu vreau să ne stricăm prietenia pentru un băiat!
— Dacă tu gândești că pentru un băiat ne stricăm prietenia, atunci este și mai grav că nu conștientizezi, de ce ne-am stricat prietenia!
— Meral...
Nu știu cum și de ce, dar mâna mi s-a ridicat instantaneu și palma mea, s-a lipit de obrazul ei, producând un sunet destul de satisfăcător pentru mine. Marius care era la câțiva metri de noi, a venit în grabă și a întins mâna către mine să mă lovească, dar m-am ferit și cu aceeași mână cu care o lovisem pe Ela, am strâns-o formând un pumn și i l-am proptit cu forță, direct sub barbă, lui Marius. Acesta își pierdu echilibrul și plonjă pe spate, cât era de lung. Studenții din apropiere, se adunaseră lângă noi, ca la un spectacol. Îmi dădeam seama că am pornit un război ce îmi înfuriase adversarul, așa că trebuia să fiu în gardă. Ela tăbărâse pe mine să mă apuce de păr, dar am împins-o cu putere și am dărâmat-o din picioare, fără a îmi lua ochii de la Marius, care se ridica de jos înjurând și se pregătea să se repeadă la mine. Eram cu ochii pe pumnul lui și într-o fracțiune de secundă, îmi calculam următoarea mișcare. Când a adus pumnul către fața mea, am vrut să mă feresc, apoi să mă las pe vine și să îi dau un pumn direct în ouă, dar pumnul lui se opri brusc, la un centimetru de fața mea și stătea așa, suspendat. Ce la apucat? S-a răzgândit să mă lovească?! Mă întrebam în gând. Zăresc cu coada ochiului, un alt braț, ce îl ținea prompt, pe Marius de încheietură. Urmez cu privirea, acel braț, până în fața ochilor, îmi apare și posesorul lui. Nu știam dacă să mă bucur sau să mă sperii. Privirea lui parcă îl spinteca în mii de bucăți pe Marius și maxilarul lui se observa cum era încleștat de credeam că o să-și fărâme dantura. Îmi era teamă de ce putea să îi facă lui Marius, așa că i-am pus mâna pe braț și l-am rugat să îi dea drumul. Gabriel îi dădu încet drumul, fără a-și lua privirea de la Marius.
— Ascultă bine puștiule! Dacă aud că ai atins-o măcar cu un deget sau o rănești în oricare alt mod, te distrug! Ai înțeles? îi zise Gabriel pe un ton amenințător.
Gabriel se întoarse cu spatele la Marius și mă luă pe după umeri trăgând-mă după el, pentru a pleca de acolo.
— Meral! Știam că ești o târfă, de aceea te-am lăsat! Ziceai de mine că te-am trădat cu Ela, dar uite tu, ai și găsit pe cineva să te cordească! Crezi că nu știu ce ai făcut ăsta vară, pe câmp, prin bălării, ia zi iubitului tău, câți au fost, trei, patru? Strigă Marius în urma noastră.
Gabriel se opri brusc,apoi din doi pași a fost lângă Marius repezindu-i un pumn, doborându-l la pământ. Eu direct către Ela am privit, iar aceasta lăsă capul în jos rușinată. M-am repezit la ea și am apucat-o de braț, apoi am târât-o până lângă Marius, care era plin de sânge pe nas și gură.
— Dacă tot ai întrebat câți au fost, atunci întreabă-ți iubita, că doar și ea a fost acolo cu mine! Și tu Ela, să îți fie rușine să povestești despre mine ca și cum tu nu ai fost acolo și nu știi ce s-a întâmplat de fapt! Amândouă am fost în acea situație neplăcută și știi prea bine cum am scăpat! De ce ai deformat adevărul?! Spune, că te calc în picioare aici, la câți nervi am!
Ela începu să plângă și privea în pământ fără a spune nimic. Am apucat-o de ambele brațe și am scuturat-o puternic.
— Spune o dată! De ce ai spus asemenea minciuni despre mine? Ce rău ți-am făcut eu ție, că ai fost ca și sora mea?! am țipat eu la ea, cu ochii în lacrimi de nervi și de rușinea care o trăiam, datorită vorbelor lui Marius.
— Meral, iartă-mă te rog! Am mințit ca să îl fac pe Marius să te urască și să te lase, să îl pot avea eu! Întotdeauna mi-a plăcut Marius, te rog iartă-mă! zise ea printre hohote de plâns, apoi se lăsă moale în mâinile mele.
După ce i-am dat drumul și ea a căzut în genunchi, plângând, m-am îndepărtat de ea și de toți mergând încet și privind în gol. Mă făcuse de toată rușinea și singura vinovată eram eu. Dacă nu îmi pierdeam controlul și nu o loveam pe Ela, poate că Gabriel și ceilalți studenți, nu erau nevoiți să audă acele vorbe neadevărate, spuse de Marius. Cel mai rușine îmi era de Gabriel. Ce impresie și-o fi făcut despre mine? Probabil nu va mai vrea să audă de mine. M-am îndreptat către clădirea facultății și după ce am intrat, am mers direct la baie să mă spăl pe față. Plânsesem și arătam oribil. După ce m-am spălat pe față și mi-am revenit puțin, am ieșit din baie și am mers la cursuri. Eram sigură că Gabriel nu mă va mai căuta, deoarece când am plecat de lângă Ela și ceilalți, el ar fi plecat odată cu mine și m-ar fi urmat să mă consoleze, dar nimic. El nu a venit după mine și asta dădea de înțeles că nu vrea să mai știe nimic de mine.
