ZEUL MÂNIEI #3

4

CECILY

"Unde te duci?"

Mă opresc în mijlocul sufrageriei, tencuiesc un zâmbet în cel mai bun caz stânjenitor și mă înfrunt cu cea mai bună prietenă a mea, Ava.

Se uită la mine cu o mână ridicată pe talie. Ava este blondă, zveltă și clișeul unui fluture social-bombă.

N-am nicio idee cum cineva ca ea s-a împrietenit cu cineva ca mine. Sunt cu un an mai în vârstă decât ea, dar simt că sunt la o generație distanță. Acolo unde ea e zgomotoasă, eu sunt rezervată. Acolo unde ea este extrovertită, eu sunt introvertită. Acolo unde ea caută probleme într-un club, eu sunt pentru nopți liniștite.

Dar cred că diferențele noastre ne-au făcut să gravităm una spre cealaltă încă de când eram copii.

Și acesta este cel mai rău moment pentru a fi prinsă de ea.

„O plimbare de noapte", spun eu rece. Cu siguranță nu sună deloc suspect.

Nu.

Ochii lui Ava se îngustează până abia lăsând albastru să treacă cu ochiul.
— O să faci ceva distractiv fără mine, nu-i așa?

"Nu." Vocea mea este ascuțită, neliniștită și sună absolut groaznic.

„Ba da." Mă închide capul tachinător. „Cum poți să mă lași singură? Ai în inima ta să mă lași să mă năpădesc singură în mizerie?"

O înfig în coaste. „Nu mai fii nevoiașă."

Asta o face doar să-și strângă strânsoarea pe mine, aproape sufocându-mă.

Ușa apartamentului se deschide și intră o păpușă drăguță într-o rochie mov frumoasă, cu pantofi asortați și agrafe de păr.

Annika, a patra colegă de cameră și o nouă prietenă, se oprește la fața locului, încruntându-se ușor înainte de a rânji și de a vorbi cu accent american: „Ce se întâmplă?"

„Târfa asta avea să ne trădeze și să se rătăcească singură pentru momente distractive."

Annikă face ochii mari. Ea este versiunea brunetă a lui Ava, cu doar șaptesprezece ani - merge pe optsprezece, așa cum îi place să ne amintească - și este personificarea unei persoane cu oameni.

Întotdeauna amabilă, zâmbitoare, nu îi face niciodată pe ceilalți să se simtă nedoriți sau inconfortabili și are energia unui fluture pe steroizi.

„Ia-ne cu tine", spune ea entuziasmată.

„Despre asta vorbesc", este de acord Ava.

„Nu plec nicăieri." o alung. „Este doar o plimbare."

„Putem merge și noi. Nu, Anni?"

Prietena noastră își clătește capul în sus și în jos cu o energie excesivă, apoi se oprește, toată bucuria căzându-i de pe față. „Pentru o secundă, dacă Jer află că mergeam noaptea, mă va pune în arest la domiciliu și nu sunt fană."

„Fratele tău chiar e nasol." Ava face o pauză. „Fără supărare."

„El are momentele lui, cred." Expresia lui Anni continuă să fie prinsă în acel limbă de dezamăgire. „Voi, fetelor, mergeți. O să vă aștept aici."

"Prostii." Ava își dă părul pe spate.
— Putem avea oricând o noapte de fete. Nu, Cecy?

Menționarea numelui meu mă readuce dintr-o stare ciudată. O experiență în afara corpului, de parcă m-aș vedea din lentilele exterioare.