ZEUL MÂNIEI #3

43

CECILY

DOUĂ SĂPTĂMÂNI MAI TARZIU.

S-ar putea să fi venit puțin în grabă la casa lui Jeremy.

Nu numai că nu am împachetat nimic și apoi a trebuit să-mi cumpăr toate cele necesare aici, dar a trebuit să-i sun pe mama și pe tata cât eram în avion, la care a fost ceva dramă, de la sfârșitul lui tata, desigur. L-a acuzat pe Jeremy că m-a răpit, iar când l-am asigurat că nu era cazul, el a spus că ține ochii pe el, apoi a adăugat: „Într-o zi, o să te urmăresc, băiete".

Nu m-am putut abține să nu râd. Am făcut asta mult de când Jeremy m-a sărutat și m-a cărat în avion.

Aceste ultime două săptămâni nu au fost diferite de o lună de miere. Părinții lui m-au primit la ei acasă și m-au acceptat cu căldură. Tatăl lui încă pare puțin înfricoșător, totuși. Dar când Lia, mama lui Jeremy, este prin preajmă, marginea se micșorează puțin.

Zilele trecute, Anni și Creigh au venit după ce au petrecut câteva săptămâni cu părinții lui Creigh și am mers împreună la plajă.

Jeremy aproape că a înecat un tip pentru că a îndrăznit să-mi atingă fundul, totuși. Am crezut că Creigh îl va ajuta să-l oprească, dar el se lupta singur cu un bărbat care se uita la Anni, apoi practic a acoperit-o cu un prosop.

Vremuri bune.

Cred că Creigh este gelos pe mine pentru că Adrian mă place în timp ce încă se luptă pentru aprobarea lui.

„I-ai luat fiica lui prețioasă", i-a spus Jeremy în timp ce mă strângea lângă el. „Cecily se alătură familiei sale. Este diferit."

„Ma pot alătura familiei lui."

„Nu ar funcționa. Totul diferit."

Atunci mi-am dat seama — chiar mă voi alătura familiei Volkov. Adică, nu în căsătorie sau altceva. Este încă prea devreme să ne gândim la asta.

Dar atâta timp cât sunt cu Jeremy, fac parte din toată securitatea, paznicii înspăimântători îmbrăcați în negru - serios, am o apreciere profundă pentru Ilya acum - și tot ce este între ei.

M-am îndrăgostit de un prinț al mafiei.

Și încă mă împac cu faptul că uciderea fără remuşcări face parte din cine este el.

Că, în câțiva ani, va fi ca tatăl lui.

După cum mi-a spus odată Ilya, fie îl accept așa cum este, fie îl las să plece. Din moment ce nu pot fi fizic fără el, va trebui să mă obișnuiesc cu această parte a lui.

Serios, în timpul zilei de naștere a lui Glyn, când m-am uitat pe fereastră și nu l-am văzut pândind sub copac ca un urmăritor obișnuit, inima mi s-a strâns atât de tare, încât m-am gândit că cu siguranță voi avea un atac.

Pentru o clipă, am crezut că m-a văzut vorbind cu Lan și s-a întors la convingerile lui anterioare despre felul în care îl înșel, dar, mai ales, ceea ce a durut cu adevărat a fost să gândesc că a plecat definitiv.

Eram atât de obișnuită ca el să-mi urmărească mișcările, să fie peste tot și chiar să se împrietenească cu bunicii mei. Nu glumesc. Bunicul Calvin mă întreba despre el ori de câte ori mergeam în vizită până când m-am rănit la fund și am întrebat cine este nepotul dintre noi.

Ideea este că Jeremy a fost o constantă, iar când l-am pierdut, doar pentru câteva minute, mi-am dat seama cât de zadarnică a fost lupta mea. Că nu conta cât de speriată eram să fiu rănită. Pierderea lui m-a îngrozit mai mult.