ZEUL MÂNIEI #3

34

JEREMY

„Ce facem aici?"

Sunetul vocii speriate a lui Cecily mă face să zâmbesc. Nu vreau. Pur și simplu se întâmplă.

Multe lucruri despre ea mă fac să zâmbesc. Fie că este vorba de psihanaliza ei stupidă a personajelor fictive, de atașamentul ei față de personajele menționate sau de expresia pe care o face atunci când este surprinsă.

Ca chiar acum.

Cobor de pe motocicletă și arunc casca în mâinile unui Ilya care așteaptă. El dă din cap spre mine, apoi către Cecily, ale cărei sprâncene s-au ridicat până aproape să-i atingă linia părului.

Ea nu clipește și nu reacționează în timp ce o prind de mână și încep să o ghidez spre conac. Abia când suntem în prag, ea scutură fizic din cap și ne atrage la oprire.

"Serios. Ce facem aici?"

„Nu ai întrebat zilele trecute de ce nu te-am adus niciodată aici?"

Gâtul îi lucrează cu o înghițitură și mâna ei se slăbește în a mea. E atât de aproape încât pot vedea pistruii mici care îi fac praf pe obraji, petele rădăcinilor mai întunecate din părul ei argintiu și îi respir mirosul.

La naiba de nuferi. Nu m-am gândit niciodată că voi fi la fel de încântat de un miros ca și de cel al lui Cecily.

Niciodată nu mi-a plăcut pe nimeni suficient de mult încât să mă concentrez asupra lor, să vreau să aflu mai multe despre ei, să mă graveze atât de adânc sub pielea lor încât să nu mă poată îndepărta decât dacă se deschid și sângerează.

Și totuși, acestea sunt exact gândurile pe care le-am avut despre această femeie.

„Aceasta a fost... doar o întrebare figurativă." Se uită la Ilya, care o urmărește aproape în spate. „Ia totul atât de literal?"

Garda mea dă din cap. „Când vine vorba de tine, mă tem că da."

„Trebuie să rezolvăm asta cu el."

„Nu mai vorbi despre mine de parcă nu aș fi aici." O prind de bărbie și-i rotesc atenția înapoi spre mine. „Nu vorbi cu Ilya când mă poți întreba."

„O, te rog. Ai nevoie de un ajutor la cap."

Degetele mele se flexează pe gâtul ei și ea tremură, urcând ușor în vârful picioarelor, ceea ce este de obicei o invitație pentru mine să-i trag creierul.

"Cuminte." Gemu adânc în gât, apoi îi iau din nou mâna în a mea, pentru că dacă nu mă opresc să-i ating gâtul, voi fi tentat să arunc orice încerc să fac și să o mănânc la cină.

Nu suntem doi pași când se oprește din nou. „Mă întrebam doar. Nu trebuie să fim aici."

„Nu văd de ce nu ar trebui să fim, iar tu nu doar te întrebai. Te-ai simțit exclusă dintr-o parte importantă a vieții mele, păgânii, și ești aici pentru că nu ești micul meu secret murdar."

Buzele ei se despart cel mai puțin, ca ori de câte ori fac ceva neobișnuit și e uluită în tăcere.

Folosesc această șansă pentru a o târâ cu mine.

Ea este încă șocată de cuvintele și acțiunile mele din ultimele două săptămâni. De când Annika și Creighton s-au întors fără ca niciunul dintre ei să fie rănit, am găsit timp să mă concentrez pe lucruri mai importante.

Ca să o cunosc mai mult pe Cecily. Da, mai sunt încă mai multe de aflat despre ea, în ciuda tuturor iscusințelor și citirii jurnalului ei.

Am încetat să mai fac asta după ce am găsit o intrare despre mine. Oricare ar fi sentimentele ei pentru mine, prefer să le aud de la ea în loc să trișez și să am acces la gândurile pe care le păstrează pentru ea.